Modul în care este formulată OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori pare a fi făcut de nişte avocaţi care vor să-şi livreze clientelă la propriile birouri, a declarat, miercuri, pentru Agerpres, preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor, Viorel Ştefan (PSD).
‘Mandatul pe care îl avem asumat de partid este că această ordonanţă trebuie să producă efecte în favoarea consumatorilor Aşa cum este ea făcută acum este o iluzie că produce efecte în favoarea consumatorilor. Dimpotrivă, ea este plină de ambiguităţi, care nu fac altceva decât să-i ducă pe consumatori în instanţă ca să-şi câştige dreptatea, ori noi vrem o lege care să le dea dreptate consumatorilor, nu să-i trimită în instanţă pentru a-şi câştiga dreptatea’, a spus Viorel Ştefan.
În opinia deputatului PSD, legea trebuie să dea soluţii clare şi să nu lase alternative de soluţii, mai ales că aplicarea OUG 50/2010 a creat probleme la creditele aflate în derulare.
‘Toate problemele sunt legate de modul în care OUG se aplică la creditele în derulare şi, tocmai de aceea, aceste prevederi trebuie să fie foarte clare şi să dea soluţii clare. Aşa cum este ordonanţa, ea fixează un termen până la care se întocmesc actele adiţionale şi, dacă beneficiarii de credite nu le semnează, se interpretează că ar fi acceptat tacit. Este inadmisibil ca o lege să dea astfel de soluţii. Trebuie să spună clar care este termenul şi care sunt condiţiile care se preiau în actele adiţionale şi care sunt consecinţele nerespectării acestor prevederi. A spune că există un termen după care se consideră adoptare tacită nu mi se pare că este o prevedere în favoarea consumatorilor’, a exemplificat preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.
În opinia sa, aceasta este o prevedere care fie conduce la resemnarea consumatorului; acceptă tacit , sau, dacă nu este de acord cu prevederile din actul adiţional impus de bancă, trebuie să apeleze la instanţă, care să infirme actul adiţional devenit parte din contractul lui, fără semnătura lui.
‘Este o chestiune care nu poate rămâne aşa. Legea trebuie să spună foarte clar ce se întâmplă dacă nu semnează sau care este tratamentul acestei situaţii’, a subliniat deputatul.
În ceea ce priveşte transformarea dobânzilor fixe în dobânzi variabile, practicată de bănci după apariţia OUG 50/2010, Viorel Ştefan a subliniat că legiuitorul a urmărit ca dobânzile să nu mai flutueze decât în corelaţie cu evoluţia unui indice de referinţă, respectiv ROBOR/EURIBOR/LIBOR, şi nu după cum doresc băncile.
‘Deci, nu mai stabileşte banca modul în care fluctuează dobânda, ci aceasta se modifică în corelaţie aritmetică în funcţie de fluctuaţia acestor indicatori. De fapt, asta este filosofia ordonanţei, pentru a pune relaţia creditor-consumator pe baze corecte’, a explicat Ştefan Viorel.
Potrivit acestuia, stabilirea unei marje fixe la creditele noi este un lucru benefic, întrucât băncile sunt astfel obligate la transparenţă, nemaiputând ascunde niciun fel de cost la momentul negocierii cu clientul. Astfel, acesta va avea posibilitatea să aleagă de pe piaţa bancară oferta cea mai bună, fără să descopere ulterior că există vreun comision nedeclarat, ascuns, ori vreo capcană care să ducă la creşterea costului creditului.
‘De fapt, asta este toată filosofia OUG 50/2010, care, în sine, este foarte bună şi emană dintr-o directivă europeană ce ţinteşte acelaşi lucru: transparentizare, stimularea competiţiei în sistemul bancar şi stimularea mobilităţii consumatorilor. Astăzi, suntem în situaţia în care consumatorul este captiv. Dacă a apucat să intre într-o relaţie de creditare cu o bancă, este practic imposibil să se refinanţeze de la altă bancă, pentru că este obligat să plătească un comision de rambursare. Ori, directiva 48 şi, implicit OUG 50/2010, îşi fixează cele trei obiective foarte clare: stimularea mobilităţii consumatorilor, deci să le creeze posibilitatea ca, dacă la un moment dat nu mai este mulţumit în relaţia cu creditorul, să fie posibil să intre într-o relaţie cu un alt creditor, stingându-şi obligaţiile în relaţia cu prima bancă, să oblige creditorii să fie transparenţi, să nu mai fie prevederi-capcană în contractele pe care le semnează, şi să fie stimulată competitivitatea în rândul creditorilor, pentru că acesta este mecanismul care trebuie să genereze reducerea costurilor de creditare, ceea ce la noi în ultimii ani nu a funcţionat. Aşa că, este binevenită ordonanţa’, a conchis preşedintele Comisiei pentru buget.
OUG 50/2010 ar putea intra în dezbatere pe articole pe 26 octombrie în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor, care este cameră decizională. Proiectul de act normativ a fost iniţiat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi reprezintă transpunerea Directivei europene 48. Modul în care a fost transpusă această directivă a suscitat nemulţumiri foarte mari în rândul băncilor, deoarece aplicarea normelor a fost extinsă şi la stocul de credite. În consecinţă, acestea au fost nevoite să renunţe la o serie de comisioane, inclusiv la cel de rambursare anticipată, fapt pentru care reprezentanţii băncilor au reclamat că vor pierde destul de mult din venituri. Pe de altă parte, modul în care băncile au înţeles să aplice ordonanţa a dus la foarte multe procese colective, dar şi individuale, iniţiate de clienţi împotriva băncilor, care contestă fie formula de stabilire a dobânzii (marjă fixă + EURIBOR/LIBOR/ROBOR pe o anumită perioadă), fie transformarea dobânzilor fixe în dobânzi variabile, fie redenumirea unor comisioane interzise de OUG 50/2010 şi aplicarea lor la creditele aflate în derulare.
SURSA: Agerpres