Ca in orice localitate mica de provincie, si la Sinpetru carciuma este centrul strategic. Pe aici trec toate informatiile, asa ca aici ne-am stabilit cartierul general, jucand rolul unor tipi interesati de cumpararea unor fosile din zona. Dupa un sfert de ora de asteptare, un grup copii a intrat in bodega. Trei sticle de suc au fost de ajuns pentru a-i convinge sa se aseze la masa noastra. „Oase de dinozaur? Sergiu si Ionut au mai gasit cateva in ultimul timp. Daca vreti, il chem pe Sergiu”, ne-a luminat unul dintre pusti. In vreme ce acesta a luat-o la fuga starnind praful de pe ulite, ceilalti doi au realizat ca mai pot primi un rand de suc in schimbul unor informatii legate de dealurile din marginea satului. In momentul in care pustiul se infierbantase mai tare, elanul i-a fost curmat de tatal care a intrat pe usa si a prins o frantura din discutie. „De unde ai auzit tu de dinozauri?”, a tunat parintele si in acelasi moment o scatoalca s-a lipit de ceafa fiului cu gura mare. Fara a fi intrebat, barbatul s-a simtit dator sa dea explicatii. „Vin multi si sapa aici. Am auzit ca trebuie sa ai autorizatie. Unii gasesc, altii pleaca cu buza umflata. Nimeni nu a gasit schelete intregi, ci doar fragmente din cretacic. In rest, eu nu cred in povesti de-astea cu sute de marci pe un os”. Limbajul impanat cu termeni de specialitate din geologie tradau faptul ca barbatul stie mult mai multe despre fosilele din zona. Dintr-un soi de patriotism local si constienti de valoarea fosilelor de aici, localnicii se lasa insa foarte greu convinsi sa vorbeasca. Singurii cu spirit mai intreprinzator au ramas doar copiii, dar si ei sunt destul de suspiciosi si nu fac afaceri chiar cu oricine.
Dupa cateva de ore de asteptare, am realizat ca atat Sergiu, cat si Ionut au mirosit ca nu prea avem finante, ca Dacia noastra nici nu se compara cu Toyotele negre cu numar de Franta, care trecusera pe acolo in urma cu doua saptamani. In plus, nu parea a fi bine sa se puna cu nervii parintilor care tocmai fusesera informati de catre sateanul cu inclinatie de paleontolog ca fiii lor vor sa faca un „bisnis” cu niste necunoscuti.
„Fosilele scoase din tara sunt oferite spre vanzare muzeelor despre care se stie ca dispun de fonduri. Acestea cumpara cateodata si de pe piata neagra. Mai sunt si colectionarii particulari. In Budapesta, cunosc si eu cativa care ar achizitiona oricand piese din Hateg”, ne-a declarat Coralia Jianu, muzeograf la Deva, care a participat la multe campanii de sapaturi in zona Sinpetru.
Desi zona in care s-au descoperit oasele face parte dintr-o rezervatie nationala, oricine poate sa-si incerce norocul aici. In Occident, pentru a sapa intr-un astfel de loc, pe langa faptul ca trebuie sa scoti bani grei din buzunar, esti conditionat de o groaza de aprobari. Iar atunci cand le obtii, nu poti sapa decat in anumite zone si numai in prezenta unui specialist care se asigura ca nu distrugi situl respectiv si ca tot ceea ce descoperi va fi inregistrat si predat autoritatilor. Apoi acestea decid daca piesele respective fac sau nu parte din patrimoniul tarii respective.
Pamanturile localnicilor fac parte din rezervatie
Daca aceasta procedura nu este respectata, risti ani grei de puscarie. In principiu, si la noi lucrurile ar trebui sa stea la fel. In realitate insa, prin rezervatia nationala de la Sinpetru circula in voie atat animalele satenilor, cat si colectionarii particulari. Si de aceasta situatie sunt responsabile, in primul rand, autoritatile. „Este aberant ce s-a intamplat aici. Acum cativa ani, au fost impropietariti taranii din sat cu terenuri care cuprindeau si siturile fosilifere. Apoi zona a fost declarata rezervatie nationala. Satenii nu mai vor sa vanda pamanturile, sperand ca vor putea obtine preturi foarte bune peste cativa ani. Teoretic, nu se poate sapa acolo decat cu aprobare de la Academia Romana, insa cine il poate opri pe un localnic sa sape pe propriul lui pamant?”, a continuat Coralia Jianu.
Un schelet de T Rex costa un milion USD
Este adevarat ca nu toate piesele care sunt extrase de aici sunt si valoroase. Faptul ca in depozitele de fosile de aici nu s-au pastrat schelete intregi de dinozaur face ca pretul fragmentelor extrase sa scada. Insa la fel de adevarat este si ca unele dintre ele sunt foarte cautate, pentru ca sunt unice in lume si desemneaza specii noi de dinozauri. Cele mai cautate sunt fragmentele de craniu. Preturile sunt greu de stabilit, insa pentru comparatie, un schelet de
T Rex trece de un milion de dolari. Reteaua traficantilor de fosile este bine pusa la punct. Majoritatea pieselor trec prin Ungaria, unde piata neagra este bine organizata. Aici sunt valorificate prin intermediul magazinelor de fosile din Budapesta si ajung ulterior ori in colectii particulare, ori in marile muzee. „Cel mai flagrant caz a fost cel al unui tip din Cluj. Intamplator, am aflat de la un prieten de la muzeul din Budapesta ca tocmai fusesera oferite spre vanzare niste oase. Le-am vazut si eu si am facut si mulaje. Le-am recunoscut imediat ca sunt din Hateg. Orice specialist le-ar fi recunoscut. Era vorba de fragmente de craniu de dinozaur. Cu un an in urma fusesera prezentate la un fel de targ de fosile care se organizeaza la Cluj. Cazul era evident, insa tipul respectiv nu a patit nimic”, a incheiat Coralia Jianu.
Pe Internet se liciteaza si fosile din Romania
Totusi, sa cauti fosile nu este atat de simplu pe cat pare. Trebuie sa ai cat de cat cunostinte in domeniu, pentru a sti unde sa sapi si ce fel de oase ai scos, si sa fii un tip norocos. Pentru ca o data descoperite fosilele, este posibil sa fi dat marea lovitura. In mometul in care noi scriem acest material, pe site-ul www.eBay.com se licita un dentar de Ursus Spelaeus, din muntii Romaniei, calitate de piesa de muzeu, care a ajuns la 26 USD (au fost sase licitatori).
Multe dintre fosilele de aici se gasesc acum la British Museum sau la muzeul din Budapesta. Unele dintre ele au parasit cat se poate de legal teritoriul romanesc, acum aproape 100 de ani, cand proprietarul de atunci al pamanturilor din zona Hategului, baronul maghiar Nopcsa, una si aceiasi persoana cu cel care a descoperit primele fosile din zona, le-a vandut la Londra pe bani buni. Legenda spune ca pe greutatea lor in aur. „Nu trebuie sa credem ca traficul de fosile se intalneste numai in Romania. Si in America de Sud, si in China exista acest fenomen. Iar lucrurile stau cam tot ca aici. De exemplu, cand s-au descoperit fosile de dinozaur langa Pekin, au aparut si primele tranzactii ilegale. Asa s-a ajuns ca un schelet intreg de dinozaur sa fie vandut de un localnic unui strain pentru numai 1.600 de dolari”, ne-a declarat Dumitru Murariu, directorul Muzeului Grigore Antipa. Acesta sustine ca principala cauza a acestui fenomen este legislatia romaneasca deficitara. „Este aproape de la sine inteles ca in nici o tara din lume nu poti intra si sapa unde si dupa cum te taie capul. Legea patrimoniului (nr. 182/2000) a aparut in septembrie
anul trecut si trebuia sa inceapa sa se aplice la trei luni de la aparitia sa in Monitorul Oficial. Insa nici pana acum nu au aparut normele metodologice”, a continuat Dumitru Murariu. In general, orice muzeu din lume lupta pentru a avea in colectiile sale cat mai multe exemplare rare. Aceste institutii fac absolut orice pentru a intra in posesia unor astfel de exemplare. Inclusiv achizitii de pe piata neagra. Si nimic nu este ilegal. Numai ca daca marile institutii muzeale beneficiaza de fonduri impresionante pentru a cumpara de la traficanti, la noi, acestea aproape ca nu exista.     

Cautatorii de comori incalca legea sub ochii autoritatilor
Muntii Orastiei si Dobrogea sunt cele mai cautate zone
Afacerea cea mai profitabila este, de departe, cautatul comorilor. Daca in cazul traficului de fosile cei implicati trebuie sa aiba ceva cunostinte in domeniu, in ceea ce priveste comorile, treburile sunt cu mult mai simple.
Nu trebuie sa fii profesor universitar pentru a sti ca aurul are cautare oriunde in lume. Insa in aceasta „meserie” lucrurile nu se judeca asa simplist, adica numai dupa cantitatea de aur pe care ai descoperit-o. De cele mai multe ori, valoarea exemplarelor descoperite se multiplica direct proportional cu valoarea lor istorica. Regula este simpla: cu cat ceea ce gasesti este mai rar, cu atat creste si valoarea acelui obiect. Asa se face ca poti gasi piese din ceramica, argint sau bronz, care pot fi cu mult mai valoroase decat o piesa din aur. Insa cele mai cautate raman tot piesele din aur, bijuteriile sau monedele. In cazul acestora, cel putin, castigul este sigur. r
In Occident, pentru a sapa dupa asa ceva trebuie sa tii seama de niste reglementari draconice. La noi insa sunt doua posibilitati: ori nu exista reglementari stricte, ori acolo unde exista, nu se aplica. Aproape in fiecare luna Vama sau Politia prinde cate un tip cu sarsanaua plina de bunuri care, normal, ar fi trebuit sa fie in patrimoniul national si pe care omul incearca sa le scoata din tara. De departe, cele mai importante zone pentru cautatori sunt Muntii Orastiei (unde se afla ruinele Sarmisegetuzei) si zona Dobrogei, iar cea mai vanata marfa este reprezentata de kosoni (monede antice emise in timpul domniei regelui Koson). Cei mai multi cautatori sunt straini, insa localnicii au un rol foarte important in retelele organizate care s-au format aici. Despre acestia se spune ca stiu cele mai bune locuri in care cineva poate da de urma mult visatelor antichitati. r
Kosonii romanesti se vand pe bani grei in Vestr
„Daca mergi in zona si insisti cu intrebarile, oamenii locului iti vor spune ca localnicul cutare a intermediat o tranzactie, ca altul a fost calauza. Daca ii intrebi pe ce se bazeaza, replica vine imediat: „Pai nu ai vazut ce masina si-a luat?” Exista intr-adevar locuri in care aceste lucruri sunt cat se poate de evidente”, ne-a declarat Mircea Angelescu de la Serviciul Arheologie din Ministerul Culturii. r
Ceea ce se extrage de aici pleaca imediat tot in Ungaria, unde, de cele mai multe ori, piesele sunt revandute la Budapesta. „De-aia acum la Budapesta sunt de zece ori mai multi kosoni decat in toata Romania. Majoritatea acestora au ajuns in muzeul din capitala Ungariei si provin din capturile facute de vamesii maghiari de la granita cu Romania, dupa ce obiectele au trecut de controlul romanesc. La un moment dat, ungurii facusera o captura impresionanta, de vreo 2-3.000 de astfel de monede, asta in vreme ce Muzeul din Bucuresti a trebuit sa cumpere pe bani grei cativa kosoni”, ne spune Mircea Angelescu. Regulile pietei isi spun cuvantul si in acest domeniu. Acum cativa ani, cand erau destul de putini kosoni pe piata, acestia erau vinduti la 500-1.000 de marci bucata. Acum insa, o data cu cresterea numarului de cautatori de comori, si oferta a crescut, ceea ce a determinat o scadere a preturilor la 300-400 de marci. r
Angelescu sustine ca autoritatile locale sunt primele vinovate pentru amploarea pe care a luat-o fenomenul. „Daca cineva crede ca cei cativa oameni din minister pot sti cine vine si sapa intr-un sit oarecare din tara se insala. Noi suntem cativa oameni aici, si in Romania sunt cateva mii de situri. Autoritatile locale nu isi folosesc competentele pe care le au. Nu-mi spuneti ca daca intr-un sat vine o masina straina din care coboara nistre straini inarmati cu detectoare si incep sa cotrobaie pe dealurile din imprejurimi, politistul de acolo sau primarul nu afla de existenta lor”, a continuat Angelescu. Si pentru ca situatia sa fie si mai aberanta, desi in lege scrie ca nu se pot face improprietariri cu terenuri pe care sunt situri arheologice, o parte din fortul de la Ulpia Traiana Sarmisegetusa a fost parcelata si data in proprietatea taranilor. Acum ministerul se chinuie sa cumpere de la acestia bucatica, cu bucatica si asta la niste preturi enorme. Aceeasi situatie s-a intamplat si in cazul asa-numitei „necropole tumulare” de la Histria, unde acum specialistii sustin ca nu mai pot intra din cauza faptului ca localnicii nu le mai permit intrarea pe terenurile pe care le-au primit in proprietate acum cativa ani. tr
r
Cantitati industriale de flori de mina au iesit ilegal din Romaniar
Florile de mina sunt o alta marfa numai buna pentru export. Bineinteles, in conditiile in care unele dintre acestea reprezinta bunuri de patrimoniu. Iar daca in cazul fosilelor treaba este putin mai complicata, cel care intermediaza tranzactiile cu astfel de obiecte trebuind sa aiba ceva cunostinte de paleontologie, in cazul florilor de mina treburile sunt mai simple. E frumoasa si spectaculoasa marfa? Atunci se va vinde. Si cum in Romania mai toata lumea se pricepe la frumos, oferta nu s-a lasat mult asteptata. Specialistii din domeniu sustin ca, dupa 1990, din Romania au iesit cantitati industriale flori de mina care, bineinteles, au luat tot drumul Ungariei. Afacerea s-a dezvoltat, mai ales in zona Baia Mare, unde primii „intreprinzatori” au fost minerii de acolo. Iar primii cumparatori, strainii. Treptat insa, au aparut si primii intermediari autohtoni, care cumparau marfa oferita la preturi de nimic de localnici, o treceau in Ungaria si o vindeau acolo la preturi de cateva ori mai mari. De obicei, acestea sunt trecute peste granita prin zona Baia Mare, surse locale declarandu-ne ca, pentru a nu avea probleme la vama, „impingi si tu 100-200 de marci pentru o cutie plina cu flori de mina”. Nu trebuie inteles insa ca orice floare de mina este automat si obiect de patrimoniu, in aceasta categorie intrand doar anumite piese rare din punctul de vedere al compozitiei. Insa nu comisiile de patrimoniu stabilesc preturile, ci raportul dintre cerere si oferta. Iar regulile pe aceasta piata sunt cat se poate de dure. Cine are potenta financiara si noroc supravietuieste si printre cei care iau drumul Budapestei cu flori de mina in sacose. Numai ca atunci cand cumperi prea multa marfa iti si doresti sa scapi rapid de ea. Si cum poti face altfel acest lucru decat lasand din pret in momentul in care ajungi la Budapesta? Asa se face ca, in acest moment, cumparatorii din Ungaria au prins spilu’ si, daca la inceput se mai aruncau sa plateasca vreo cine stie ce suma pe vreun exemplar rar, acum nu mai fac astfel de gesturi nici in ruptul capului. Unii din bransa sunt acum suparati foc din cauza faptului ca piata a fost stricata. Asa se face ca, cu toate ca este infloritor, din comertul cu flori de mina sume exorbitante nu se castiga. Dar asta conteaza mai putin, pentru ca principiul este simplu: daca iese banu’ mai bine decat in cazul unui salariu mediu, poti considera afacerea profitabila.r
r
Preturi de fosile*r
r
Vertebra de dinozaurt99 USDr
Femur de dinozaurt149-599 USDr
Oua de dinozaurt700-5000 USDr
Falange de Ursus Spelaeus r
(din Romania)t90 USDr
Dinti de Ursus Spelaeus r
(din Romania) t18-199 USDr
*preturi de pornire de la casa de licitatie de pe Internet (adresa www.eBay.com)r
r
Preturile florilor de mina din Romania*r
r
Cristale de baritt900 USD r
t(reducere de la 950 USD)r
Semseyitet45 USD r
Baritet19,50 USD r
Stibnite in calcitt15 USD r
Calcopiritet49,90 USDr
**preturi de pornire de la casa de licitatie de pe Internet ( www.eBay.com)r