Fostul ,,ilegalist” din Călărași versus secretarul de stat de astăzi, dar același Dumitru

Bineînțeles că nu putea lipsi în acea seară și o mică discuție legată de prestanța oficialilor de la ministerul agriculturii în general, referindu-mă doar la cei care contează și sunt vizibili, iar sub impresia puternică și pătrunzătoare de la conferința de presă din aceea zi, îmi năzări ideia să scriu despre pozițiile domnului Emil Dumitru din perioada de fost activist și lider al organizației profesionale a fermierilor PRO AGRO și de atitudinea actuală în postura de secretar de stat la agricultură.  

Pentru a reliefa mai bine diferențele de poziție între cele posturi, am ales să folosesc o metaforă  de forma ,,ilegalistul”, dar a nu se înțelege  că domnul Dumitru ar fi activat în mod nelegal, ci doar pentru a reliefa mai puternic intensitatea activității domniei sale în raport cu oficialii de la MADR și de la alte autorități de stat din aceea perioadă.

Pentru acest articol, am ales câteva teme din perioada de tânăr activist de prim rang a domnului Dumitru, încununată atunci și să nu uităm, de poziția de președinte al Pro Agro și pe care încercăm să le identificăm în oglindă în pozițiile actuale de oficial guvernamental de rang înalt la agricultură. 

Astfel ne întoarcem prin anul 2015, când ,,ilegalistul” Dumitru spunea într-o emisiune la Agro TV (n.red 10 iunie 2015) – ,,Va trebui să cultivăm porumb modificat genetic. În Vestul ţării, de exemplu, porumbul e adesea afectat de anumite boli, care distrug culturile, aşa că cei de acolo au nevoie de soiuri mai rezistente, mai puternice, modificate genetic. Eu nu înţeleg de ce noi, românii, putem consuma organisme modificate genetic, dar nu putem cultiva. Dacă veţi întreba fermierii dacă îşi doresc să cultive asemenea plante veţi vedea ce îşi doresc…”. Eeeh ce vremuri, ce opinii, ce dorințe și ce deziderate aveam. Nici noi nu înțelegem, nici atunci și nici acum, de ce nu putem semăna organisme modificate genetic, dar ce contează ? În schimb, oare ce avem acum ? Mai nimic, adică de fapt nimic, deoarece nici Guvernul și nici echipa de la MADR nu a făcut cunoscută vreo intenție de a pune pe masa Comisiei Europene vreo propunere în acest sens, cu toate că ,,apele se mai mișcă” în spațiul comunitar, după ce firma Monsanto are proprietar european, iar primele voci au început să apară și să spună că realitatea care a fost prezentată anterior, nu mai este astăzi chiar la fel de realitate și va deveni în viitor  o realitate mai relativă. Adică, cum spunem noi mai popular, începem ,,să o întoarcem ca la Ploiești”.

În acest material nu mi-am propus să analizez lucruri foarte grele, serioase sau profunde, cum ar fi vorba poate de o strategie, o viziune sau măcar un program ceva pentru agricultură, nicidecum, am dorit doar să ne aplecăm asupra câtorva lucruri simple.

Revenim la o problemă de actualitate, cum ar fi seceta din acest an care afectează suprafețe întinse, adică grav afectate au fost 1,2 milioane ha de culturi de toamnă, iar la culturile de primăvară, domnul Emil Dumitru, secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), afirmă că ,,peste 1,5 mil. hectare de culturi înființate în primăvară sunt calamitate în diferite grade din cauza secetei, Guvernul analizând posibilitatea de a-i despăgubi pe agricultori în funcție de resursele bugetare disponibile”. (Food Biz 05.08.2020).

Având în vedere cele afirmate de mai sus, am zis să ne aplecăm în continuare asupra unei declarații foarte interesante, de prin 2016, unde domnul Emil Dumitru, preşedintele PRO AGRO atunci, a declarat într-o emisiune la AGRO TV, că a fost depus deja un proiect pentru crearea unui fond mutual pentru agricultori -,,Am propus chiar şi transformarea Fondului de Garantare a creditului rural într-un fond mutual pentru fermieri fiindcă puţini ştiu, dar acesta are în spate acţiuni ale unor bănci străine şi, mai puţin, acţiuni ale statului român. Acesta a spus că înainte de a înainta propunerile Pro Agro ministerului s-a consultat cu toţi membrii grupării din care face parte şi că, deşi acum există un oarecare consens vizavi de propuneri, nu crede că un asemenea fond mutual ar putea deveni funcţional în 2016, mai ales că legislaţia nu îi permite să funcţioneze.” (preluat de Agropress 12.01.2016)

Atunci mă întreb și eu, dacă în 2016 s-a reușit depunerea acestui proiect fără a fi și adoptat, iar acest lucru îl înțeleg, fiindcă dânsul nu era parlamentar și nici om politic atunci,  acum care este impedimentul ? De ce acel proiect dacă există și era bine construit, nu a fost pus pe tapet acum, când ministerul agriculturii întâmpină o situație de criză extraordinară care se  manifestă agresiv pe circa 3 milioane de ha și pe alte 2 milioane de ha în mod mai atenuat ? Oare de ce nu au înaintat o OUG, unde caracterul de urgență nu cred că ar fi fost pus la îndoială de cineva, chiar și azi, când a început să plouă  și în aceste zone arse de secetă, dar unde până la refacerea rezervei de apă din sol și îndepărtarea amenințării unui nou an secetos va mai curge multă apă pe Dunăre ?

Oare a înțeles și domnia sa că povestea cu fonduri mutuale pe regiuni și pe alte formule teritoriale, cu bani europeni la început și apoi Dumnezeu cu mila, erau doar niște glume în vederea realizării a numeroase funcții de presedinți, vicepresedinți, membrii în CA sau directori peste directori, pentru fel de fel de personaje, care ar fi căpușat aceste fonduri până la ultimul leu ?  

Mă întreb și întreb de ce există această rezistență generală și nu numai la nivel de oficiali ai ministerului agriculturii, de a se construi o formula de asigurări agricole cu firme de specialitate, după modelul AGROSEGURO din Spania, care în 60 de ani de existență și-a demonstrat eficiența și preferăm în schimb să avem răbufniri și viziuni ,,șamanice” cu soluții bazate pe acele fonduri mutuale cu niște bani europeni (care nu există în comunitate la nivel general al unei țări) doar pentru început ?  

Lăsând în urmă asigurările agricole, voi trece mai departe la un alt aspect extrem de interesant și mă refer la afirmația din 2019 a ,,ilegalistului” Dumitru unde acuză ministerul că nu dispune de o metodologie de verificare și validare a datelor din teren, iar compartimentul de statistică al ministerului nu are personal de specialitate, domnia sa afirmând – ”Îmi vine să râd dacă nu ar fi de plâns citind inepțiile debitate de comunicatul MADR privind minciuna cu producțiile record la porumb”. 

Stau și mă gândesc dacă atunci sistemul nu era bun, acum de ce îl folosesc oficialii de la agricultură, iar toate raportările de producție de azi le fac prin raportare la cifrele ,,mincinoase” ale domnului Daea din anii trecuți ? Eu nu spun că acele cifre sunt bune sau nu, eu întreb dacă spuneți că nu sunt adevărate de ce le folosiți ? 

Mai mult, dacă sistemul de evaluare al producțiilor este prost, de ce nu faceți unul simplu și eficient. Adică fermierii la fel ca la raportările contabile pentru ANAF până pe 25 ale lunii pentru luna anterioară să raporteze suprafețele și cantitățile recoltate, asta electronic din biroul de la fermă către APIA? Iar aceste raportări să se facă doar în lunile când avem campanie de semănat ? 

Așa APIA printr-un singur click, ar putea să furnizeze tuturor celor intereați, atât oficiali, căt și firme care au nevoie de analize, de cifre exacte și în timp util legate de suprafețe, culturi, regiuni, județe, producții, etc. dar de ce să facem ceva simplu dar unde nu mai putem ,,umfla sau diminua” cifrele, cu ceva precis ? Știu că mâine mi se va spune iar că se gândește de căteva luni la asta și s-au făcut progrese, iar o echipă de specialiști lucrează deja.

De menționat că impresia este că aceste acuzații la adresa domnului Daea, starostele de atunci al agriculturii românești , ale ,,ilegalistului” Dumitru au apărut după ce relațiile celor doi par să fi  cunoscut o răcire rapidă din anul 2018.

Vorbim de o răcire între cei doi, în condițiile în care la începutul lui 2018 ,,ilegalistul” Dumitru îl lăuda fin pe ,,dușmanul de clasă” Daea, dar neasumat la aceea dată, dovadă gândurile de atunci care erau astfel rostite – ,, faptul că se incită producţia de tomate româneşti (n.red vorbim de programul Tomata) este un lucru bun, dar nu este suficient. În primul rând este problema canalului de comercializare. Aproximativ 70 la sută din nivelul de hrană care se comercializează pe teritoriul României se face prin structura hipermarketurilor care se află în centrul oraşului.” 

Mai departe în aceeași intervenție  ,,ilegalistul” Dumitru arăta (n.red EvZ 07.01.2018) –  ,, este de apreciat ca Mininisterul Agriculturi a decis ca la 15 mai să se depună cererile de plată pentru suprafaţa de teren agricol şi a fost timp să se efectueze toate controalele si la 16 octombrie să se înceapă plata avansurilor efectiv. Au plătit mai mult ca in 2016. Anul acesta au plătit 1,1 miliarde de euro, o sumă consistentă care a ajuns în conturile fermierilor şi au reuşit să îşi reînceapă producţia. Anul trecut am avut 872 de milioane plătiţi. Este un plus că s-au plătit subvenţiile la timp. Dar este un drept al fermierului şi nu o facilitate pe care o oferă un guvern, oricare ar fi el”.

Oare când vorbim de realitatea afirmațiilor la care să ne gândim, atunci când din poziția ,,ilegalistului”, programul cu tomatele era de apreciat, sau după numirea ca secretar de stat, când unul din subiectele favorite erau ,,defăimarea revoluționară” a programelor gen tomata, usturoiul și cooperativa Unirea, aceasta din urmă nici până acum nu a reușit să-și dea obștescul sfârșit ca și existență juridică, doar cea comercială.

Nici nu mai îndrăznesc acum să întreb dacă predecesorul ministru o fi făcut ceva bun în mandatul avut, de teama interpretării mele ca atitudine ,,reacționară” și contrară intereselor de progres ale agriculturii românești și pe care eu aș putea să le pereclitez.

Astfel șă evitâm alte interpretări, ne fuge gândul sprinten către o altă abordare, unde premoniția unui viitor post ministerial încă nu apăruse și unde încă ,,ilegalistul” Dumitru la aceea dată, aborda chestiunea vânzării terenurilor și afirma – ,,Străinii nu mai pot cumpăra terenuri agricole în Ungaria, după ce Parlamentul de la Budapesta a adoptat noua Constituție, care interzice astfel de achiziții. Nu am cum să  nu rezonez  la o astfel de inițiativă. România trebuie să-și consolideze una din resursele importante – terenul arabil, agricol, al României. Cred că am fi putut și noi măcar să instituim niște reguli – cât teren poți să cumperi ca persoană fizică, cât ca persoană juridică, să fii fermier active, să nu faci speculă imobiliară cu terenul agricol la României.” 

În schimb acum ceva timp, nu mult, doar la nivel de luni, atât secretarul de stat, domnul Dumitru, dar secondat și de colegul domniei sale domnul Scarlat, conduși de bagheta magică a ministrului în funcție la agricultură, domnul Oros, l-au ,,răstignit și perpelit” pe domnul Stănescu de la comisia de agricultură din Camera Deputaților, pentru adoptarea unei modificări legislative la legea vânzării terenurilor agricole, care ținea cont întocmai de dorințele ,,ilegalistului” Dumitru, mai ales de partea cu – ,, am fi putut și noi măcar să instituim niște reguli – cât teren poți să cumperi ca persoană fizică, cât ca persoană juridică, să fii fermier active, să nu faci speculă imobiliară cu terenul agricol la României.”. Păi de ce nu ați rezonat domnule Dumitru cu această inițiativă ? 

Că poate legea nu este perfectă, poate ar fi trebuit mai șlefuită, pot fi de acord, dar respectă tot ce ați cerut în perioada de ,,ilegalitate”, iar apoi vă deziceți ? Puteați să vă bateți să introduceți chiar și plafonarea suprafețelor așa cum este menționat mai sus și care este unul din ,,marile” principii liberale, dar să nu ne încurcâm acum în mici detalii.

Pentru a încerca pe scurt să lămurim această modificare legislativă, fără a se crede că încerc să susțin poziția domnului deputat Stănescu (și nu cred că are nevoie neapărat), trebuie menționat că are două principale diferențe de fond față de fosta lege și anume :

1. la preemtori au fost grupați altfel, adică cei de familie, cei învecinați și cei de stat, iar în plus față de vechea prevedere sunt întroduși în aceste grupe tinerii fermieri locali și stațiunile de cercetare care sunt și ,,multe în țară și sunt pline de bani” pentru achiziții de teren agricol, dar acesta este un alt aspect.
2. a doua diferență majoră constă în faptul că după exercitarea dreptului de preemțiune de către preemtori, apare o categorie nouă de preemțiune formată din fermieri persoane fizice sau persoane juridice cu activități în agricultură și care au sediul social de 5 ani în România și activează în agricultură

Dacă și această a doua grupă nu își exercită dreptul de preemțiune, vânzătorul poate vinde cui dorește fără nici o limitare. Și apropo, în toate cazurile cu drept de preemțiune sau nu, trebuie să se accepte pretul cerut de Vânzător pentru a putea cumpăra terenul agricol, deci nu ai nici un avantaj de preț indiferent în ce categorie de preemtori ești.

Ideia simplă și după părerea mea corectă, a fost dacă cei care au drept de preemțiune în zonă nu aplică la achiziție, să fie încurajați să cumpere cei care fac agricultură în țară și sunt dispuși să vină acolo. Dacă nici asta nu se întâmplă atunci terenul se poate vinde la liber, oricui plătește prețul anunțat. 

Cred că pentru cei care nu înțeleg sau nu vor să priceapă, orice argument este inutil, dar esența legii aceasta este. Că modul de aplicare sau de realizare al acestor procese ar fi putut fi simplificat este altă discuție, doar că echipa ministerială văzând doar roșu în față și la propriu și la figurat, au dorit doar demonetizarea acestei legi, nu perfectarea ei și nu au fost singurii, exact ca și la proiectul legii camerelor agricole. Dar oare fostul ,,ilegalist” Dumitru a uitat tot ce a dorit și a propus în perioada din urmă?

Totuși, chiar dacă va mira foarte tare, concluzia mea din urmă, este că în continuare cred că domnul Dumitru, fostul ,,ilegalist” și actualul secretar de stat, are cele mai bune abilități din actuala echipă de la MADR pentru a fi un viitor foarte bun ministru al agriculturii.

Dar ca acest lucru să se întâmple cred că sunt necesare trei lucruri, o susținere în partid puternică și cu ,,mână liberă”, un grup de consilieri cu care să lucreze non stop, iar aceia să poată să-i spună ,,când o ia pe arătură” și poate puțină înțelepciune, dar care vine implacabil cu vârsta dar și cu o autoimpunere. Poate cine știe perioada de ,,ilegalitate” să fie de folos în viitor.

UPDATE DREPT LA REPLICĂ

Plecând de la substantivul încadrat de ghilimele din titlu, este necesară o trimitere către Dicționarul Explicativ al Limbii Române, pentru o coerentă și clară determinare semantică. Astfel: 

ILEGALÍST, -Ă, ilegaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care activează în ilegalitate. ♦ Membru al unui partid ilegal. – Ilegal + suf. -ist.

În acest context, fie și reprezentând o încercare a autorului de a se exprima mai plastic, după cum singur afirmă, trebuie precizat faptul că utilizarea unor semne de punctuație, în cazul de față, ghilimelele, pentru a încadra o caracterizare ce se vrea ascunsă în spatele unei figuri de stil, probabil, o metaforă a autorului, induce, în mod voit și încă din start cititorului, o falsă impresie referitoare la protagonistul materialului. Acest fapt contravine normelor deontologice ale meseriei dumneavoastră, care impun o prezentare obiectivă și prezentarea de probe care să vină în susținerea afirmațiilor, ori, în cazul de față, acestea nu sunt incluse în textul publicat. 

Continuând parcurgerea articolului publicat, dorim să aducem precizări referitoare la alte aspecte abordate ca teme în articol, după cum urmează: 

• Cultivarea plantelor modificate genetic (OMG)

Strategia „De la ferma la consumator” va permite tranziția către un sistem alimentar durabil al UE, care protejează securitatea alimentară și asigură accesul la o alimentație sănătoasă, produsă de o planetă sănătoasă. 

Strategia menționată va reduce amprenta de mediu și climatică a sistemului alimentar al UE și va consolida reziliența acestuia, protejând sănătatea cetățenilor și asigurând subzistența operatorilor economici. 

Până în anul 2030, strategia stabilește obiective concrete de transformare a sistemului alimentar al UE, inclusiv o reducere cu 50 % a utilizării și a riscului pesticidelor, o reducere cu cel puțin 20 % a utilizării îngrășămintelor, o reducere cu 50 % a vânzărilor de antimicrobiene utilizate pentru animalele de fermă și acvacultură, precum și atingerea obiectivului de a consacra 25 % din terenurile agricole agriculturii ecologice. 

De asemenea, aceasta propune măsuri ambițioase pentru a garanta ca opțiunea sănătoasă este și cea mai ușor accesibilă pentru cetațenii UE, inclusiv îmbunătățirea etichetării pentru a răspunde mai bine nevoilor consumatorilor în materie de informare cu privire la alimentele sănătoase și durabile.

În acest context cultivarea plantelor modificate genetic, a căror autorizare se realizează la nivel comunitar, nu reprezintă pentru Uniunea Europeană o prioritate.

Prin Directiva UE) 2015/412 a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2001/18/CE în ceea ce privește posibilitatea statelor membre de a restricționa sau de a interzice cultivarea organismelor modificate genetic (OMG) pe teritoriul lor, s-a dat posibilitatea statelor membre să decidă asupra restricționării sau interzicerii cultivării pe teritoriul lor a OMG autorizate sau în curs de autorizare, din alte motive decât cele științifice. 

Directiva menționată dă statelor membre doar dreptul de a interzice cultivarea plantelor modificate genetic deja autorizate (porumbul MON 810) sau a celor în curs de autorizare, însă autorizarea cultivării plantelor modificate genetic se realizează la nivel comunitar.

Soia modificată genetic nu este autorizată pentru cultivare în Uniunea Europeană, ci doar pentru import în vederea consumului. România importă anual cca. 500.000 tone șrot de soia și boabe soia, preponderent modificate genetic, pentru completarea necesarului de consum intern al sectorului zootehnic.

Cu toate că începând cu anul 2015, prin aplicarea prevederilor PAC 2014-2020, România a introdus o subvenție suplimentară pentru cultura de soia, și anume sprijinul cuplat, fermierii români își doresc în continuare să cultive soia modificată genetic.

Notificarea companiei MONSANTO Europe S.A. privind autorizarea cultivării pe teritoriul Uniunii Europene a soiei modificată genetic, linia 40-3-2, pentru care Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor, a emis în Iunie 2012 o opinie științifică favorabilă, a fost retrasă de către companie în Martie 2014.  

Ca urmare, la nivelul Comisiei Europene nu sunt întrunite condițiile pentru a fi luată în discuție o decizie privind autorizarea cultivării soiei modificată genetic, deoarece până în prezent nici o altă companie, nu a depus o altă notificare în acest sens.

• Fonduri mutuale

Încă de la venirea la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, actuala echipă a acordat o atenție deosebită problematicii gestionării riscurilor din agricultură, întrucât, în România, riscul climatic este unul semnificativ, expunând culturile agricole la o frecvență crescută de factori climatici, cu pierderi importante de producție care afectează aproape toate regiunile țării în ultimii ani. 

În acest sens, echipa tehnică a MADR a prezentat demersurile întreprinse încă de la începutul actualei perioade de programare a PAC, respectiv anul 2014, în scopul identificării celor mai bune soluții de reglementare legislativă şi susținere financiară a fermierilor care se confruntă cu pierderi în urma producerii evenimentelor climatice care afectează sectorul agricol.

Luând în calcul procesul extrem de laborios care trebuie parcurs pentru constituirea şi acreditarea unui fond mutual, precum şi reticența fermierilor în acceptarea asocierii, în acest scop, cumulativ cu necesitatea asigurării unei contribuții financiare anuale la fondul mutual, încă din anul 2017, MADR a luat decizia introducerii în Programul National de Dezvoltare Rurală (PNDR 2014-2020) a submăsurii 17.1 Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor, modificarea PNDR fiind aprobată de Comisia Europeană în luna iulie 2018.

Din informațiile pe care le-am primit la venirea în minister, această decizie a fost adoptată în urma numeroaselor consultări avute cu asociațiile reprezentative de fermieri, din care a rezultat că nu există consens cu privire la îmbunătățirile cadrului legislativ privind constituirea fondurilor mutuale care ar determina un interes din partea fermierilor în aderarea la un astfel de fond mutual şi plata contribuției financiare necesare.

Odată cu bugetarea submăsurii 17.1 în PNDR 2014-2020, au fost realocate sumele prevăzute pentru submăsura privind Fondul Mutual, astfel încât demersurile întreprinse începând cu toamna anului 2019, de când am preluat coordonarea Autorității de Management pentru PNDR s-au concentrat pe simplificarea cadrului de implementare acestei sub-măsuri privind contribuția la primele de asigurare. 

În acest sens, se poate observa o creștere a interesului fermierilor pentru această formă de sprijin, în sesiunea organizată în acest an, numărul cererilor de finanțare dublându-se faţă de prima sesiune din anul 2019, ajungând la cca 3.700 de cereri de finanțare, cu o valoare de aprox. 7,9 mil euro, până la această dată, sesiunea fiind în continuare deschisă până la data de 30 noiembrie.

• Ajutor de minimis pentru tomate

Evoluția Programului tomata în perioada 2017-2020

Suplimentarea plăților în anul 2019

Prioritățile acestui guvern au fost și sunt în continuare programele de sprijin pentru agricultori și asigurarea resurselor financiare necesare implementării acestora. 

Guvernul PSD nu a prevăzut în anul 2019, resursele financiare necesare pentru plata tuturor solicitanților eligibili pentru ciclul II de producție, astfel încât programul să fie aplicat de o manieră unitară și nediscriminatorie. 

Astfel, am fost nevoiți să suplimentăm resursele financiare necesare aplicării acestei scheme cu cca. 13 milioane euro.

Alocare 2020

Pentru anul 2020 s-au alocat Programului tomata pentru ciclul I de producție suma de 39.477 mii euro, echivalentul în lei a 187500000 lei.

Modificări ale programului 

Programul a fost îmbunătățit urmare solicitărilor venite din partea producătorilor agricoli, astfel încât să se mențină capacitățile de producție prin creșterea cantității de tomate ce trebuie obținută pe mp, respectiv de la 2kg la 3 kg/mp. 

De asemenea, prin includerea obligativității deținerii Registrului de evidență a tratamentelor cu produse de protecție a plantelor de către producătorii agricoli, s-a dat posibilitatea monitorizării calității tomatelor care se oferă populației.

Totodată, a fost asigurat un cadru organizațional și procedural unitar la nivel național, pentru verificarea ce se desfășoară pe parcursul întregii perioade de vegetație a culturilor de tomate. 

Schimburile comerciale cu tomate în perioada 2016 – sem. I 2020

Schimburile comerciale cu tomate au înregistrat solduri anuale negative crescătoare în perioada analizată, de la -77,5 mil. euro în 2016, la -93,4 mil. euro în 2019, ceea ce reprezintă o majorare a deficitului cu 20,5% în cei trei ani în care s-a acordat ajutorul de minimis pentru aplicarea programului de susținere a produsului tomate în spații protejate. Datele disponibile la finele semestrului I 2020 indică menținerea trendului de adâncire a deficitului schimburilor comerciale cu tomate și în anul 2020.

• Prelungirea termenului de depunere a cererii unice la APIA

Pentru a veni în sprijinul fermierilor afectați de reducerea mobilității precum și a respectării unor norme de prevenire a îmbolnăvirii cu COVID 19, la nivelul Uniunii Europene a fost adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/501 al Comisiei din 6 aprilie 2020 de derogare de la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 în ceea ce privește data finală de depunere a cererii unice, a cererilor de ajutor sau a cererilor de plată, data finală pentru notificarea modificărilor aduse cererii unice sau cererii de plată și data finală pentru cererile de alocare a drepturilor la plată sau de creștere a valorii drepturilor la plată în cadrul schemei de plată de bază pentru anul 2020, prin care aceste termene se prelungesc.

Drept urmare, conform prevederilor Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/501 al Comisiei, România a putut să implementeze derogările privind termenele de depunere și de modificare a cererilor unice de plată pentru anul 2020, prin prelungirea acestor termene. Această măsură s-a dovedit de o deosebită importanță în condițiile restrictive impuse, pentru a asigura o perioadă de timp suficientă pentru depunerea cererilor unice de plată de către fermieri, fără depășirea datei finale.

În acest context, MADR a elaborat OUG nr. 81/2020 privind modificarea şi completarea OUG nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, care a creat cadrul juridic general de adoptare a acestor modificări pentru anul 2020 și care nu anulează prevederile aplicabile cererilor unice aferente anilor anteriori.

Termenele prelungite de depunere a unor documente sunt prevăzute în Ordinul nr. 127/2020 privind modificarea Ordinului nr. 619/2015. 

Astfel, pentru anul 2020 s-a stabilit:

– data limită de depunere a cererii unice să fie data de 15 iunie, conform art. 1 al Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/501 al Comisiei.

–  data limită de depunere a notificării modificărilor la cererea unică de plată să fie data de 30 iunie 2020, fără penalităţi, conform art. 2 al Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/501 al Comisiei.

– data limită de depunere a copiei hotărârii adunării generale a asociaților privind utilizarea fondurilor, document întocmit în cadrul unor forme asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor, obşti de moşneni în devălmăşie, obşti răzeşeşti nedivizate, composesorate, obşti de cumpărare, păduri grănicereşti, păduri urbariale, cooperative, alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri, să fie data de 1 octombrie 2020.

• Forme de sprijin

În conformitate cu Comunicarea Comisiei Europene (CE) – Cadrul temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei în contextul actualei epidemii de COVID-19, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a inițiat și adoptat legislația specifică pentru susținerea activităților din sectoarele vegetal și zootehnic.

Astfel în această perioadă se alocă de la bugetul de stat  1,463 miliarde lei pentru susținerea activităților din sectoarele vegetal și zootehnic în contextul crizei economice generate de pandemia COVID- 19  precum și pentru despăgubirea fermierilor, după cum urmează:

• sectorul suine      119.560 mii lei;
• sectorul avicol     109.800 mii lei;
• sectorul apicol      49.948 mii lei;
• sectorul bovine     35.700 mii lei;
• sectorul vitivinicol 59.500 mii lei – proiectul de OUG este in curs de definitivare; 
• despăgubiri pentru fermierii ale căror culturi înființate în toamna anului 2019 au fost afectate de seceta pedologică:  1.088.409 mii lei.

După finalizarea perioadei de depunere a cererilor pentru fiecare schemă de sprijin în parte, urmează verificarea eligibilității și efectuarea plăților. 

În baza Regulamentului  2020/872 al Parlamentului European și al Consiliului, pentru a veni în sprijinul fermierilor din România, afectați într-un mod fără precedent de consecințele pandemiei de COVID-19, a fost elaborată, măsura 21 – Măsura specifică de acordare a unui sprijin temporar cu caracter excepțional în cadrul FEADR ca răspuns la epidemia COVID-19, prin care se acordă sprijin fermierilor din sectorul zootehnic respectiv, bovine, ovine si caprine dar și sectorului  vegetal respectiv  legume-fructe si cartofi. Suma forfetară urmează să fie plătită până la 30 iunie 2021, pe baza unei cereri de sprijin aprobată de autoritatea competentă până la 31 decembrie 2020. Bugetul acestei măsuri este de 150 milioane euro. Fișa măsurii a fost transmisă DG AGRI din cadrul CE, fiind agreată de serviciile Comisiei și este în procedură de consultare a Comitetului de monitorizare al PNDR. În cadrul MADR elaborează Ghidul măsurii și Manualul de proceduri operaționale urmând ca măsura să fie lansată in perioada următoare.

În vederea atenuării situației de criză din sectorul vitivinicol provocată de pandemia generată de COVID-19,  a fost introdusă și lansată  o nouă măsură în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023, și anume: distilarea vinului în situații de criză. Prin această măsură se acordă sprijin financiar pentru reducerea stocurilor de vin existente în exces pe piața națională prin distilarea și obținerea unui produs cu tărie alcoolică de minimum 92% din volum, care va fi utilizat exclusiv în scopuri industriale, inclusiv în scopuri de dezinfectare sau farmaceutice sau în scopuri energetice.

Tot în contextul pandemiei de COVID-19, au fost acordate facilități în ceea ce privește avansul la plățile directe, conform prevederilor Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/531 al Comisiei. Astfel:

-s-a permis ca avansul plăților directe să poată fi de maximum 70% (în loc de maximum 50%),  iar pentru măsurile de dezvoltare rurală să fie de maximum 85% (în loc de maximum 75%);

-avansul pentru plățile directe să poată fi achitat, în anumite condiții, după finalizarea controalelor administrative (și nu după finalizarea verificării condițiilor de eligibilitate, care presupune controale administrative + controale pe teren).

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a reglementat cele două prevederi prin proiectul de Hotărâre privind stabilirea pentru anul 2020 a cuantumului per hectar al plăţii unice pe suprafaţă, al plăţii redistributive şi a intervalelor de suprafaţă pentru care se acordă aceasta, al plăţii pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, al plăţii pentru tinerii fermieri și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru măsura din sectorul zootehnic, speciile ovine și caprine, care se află în prezent în procedura de avizare interministerială, spune secretarul de stat din Ministerul Agriculturii, Emil Dumitru.

• Proprietarii de locuințe vor plăti în plus. Obligația este trecută direct în lege. Cât îi costă
• Românul care a reușit să ridice ciocolata la rang de artă. Povestea lui Marinel Bejan – ciocolatier, cofetar și antreprenor de succes