S-a stins un nume legendar! Vedeta a încetat din viață la vârsta de 90 de ani. A fost considerat cel mai bun

Așadar, fostul pilot britanic Tony Brooks, ultimul supraviețuitor dintre câştigătorii de Mari Premii de Formula 1 din anii ’50, a încetat din viaţă marţi la vârsta de 90 de ani, potrivit informațiilor transmise de reuters.com

Supranumit „dentistul cursei”, Tony Brooks a câştigat în total şase Grand Prix-uri şi s-a clasat de zece ori pe podium, în 38 de curse disputate între 1956 şi 1961. Printre victoriile sale figurează cele din Marile Premii ale Italiei, Belgiei, Franţei şi Germaniei.

Tony Brooks a făcut parte dintr-un grup special de piloţi

Tony Brooks este considerat, alături de compatriotul său Stirling Moess, drept cel mai bun pilot britanic care nu a câştigat niciodată Campionatul Mondial de Formula 1. Legendarul pilot britanic a concurat pe parcursul carierei sale în Marele Circ pentru echipele Connaught, Cooper, Vanwall şi Ferrari. El a realizat cel mai bun sezon al său în 1959, alături de scuderia Ferrari, clasându-se pe locul secund în clasamentul general final, după australianul Jack Brabham.

„Tony Brooks a făcut parte dintr-un grup special de piloţi care au fost pionierii acestui sport şi care au forţat limitele, într-o epocă de mari riscuri. Ne va lipsi, iar gândurile noastre se îndreaptă către familia sa în aceste momente”, a declarat conducătorul Formulei 1, Stefano Domenicali.

Brooks a câştigat prima sa cursă de Formula 1 în 1955

Brooks a câştigat prima sa cursă de Formula 1, Marele Premiu de la Siracuza din 1955, la care a participat în ultima clipă pentru echipa Connaught, în timp ce studia pentru examenele finale la stomatologie, la Universitatea din Manchester.

Succesul său a pus cariera de dentist pe planul secund, deoarece a decis să se concentreze total pe cursele auto. A concurat în Formula 1 în 1956 cu BRM, dar a făcut-o doar de două ori cu o maşină care nu a fost una de succes. Brooks a avut noroc că a scăpat fără răni grave dintr-un accident când acceleraţia s-a blocat în timpul Marelui Premiu al Marii Britanii din 1956.

Anul următor a marcat consacrarea sa. Alăturându-se echipei Vanwall, alături de Moss, Brooks a terminat al doilea la Monaco în faţa lui Fangio, care era pe cale să obţină ultimul dintre cele cinci titluri mondiale ale sale, iar apoi a câştigat Marele Premiu al Marii Britanii.