Staţiunea din sud-vestul României, situată între Munţii Cernei şi Munţii Mehedinţi, a fost desemnată, în anul 1895, când a fost vizitată de 10.440 de turişti, cea mai frumoasă staţiune din Europa, iar un an mai târziu a devenit cunoscută ca fiind şi cea mai scumpă. Apele termale şi sulfuroase, ale căror puteri vindecătoare erau bine cunoscute de autorităţile romane, dar şi frumuseţile dimprejur au atras mii de turişti de-a lungul timpului. În centrul staţiunii se află, din 1847, o staţiune care îl înfăţişează pe Hercules, ales patron spiritual al staţiunii.
Din păcate, după 1989 staţiunea a cunoscut un declin fără precedent, iar în centrul vechi, clădirile impunătoare de altădată au fost lăsate în paragină: ziduri căzute, geamuri lipsă şi un miros înţepător de sulf. Pe ambele maluri ale Cernei pot fi admirate construcţii de o frumuseţe arhitectonică pe care e puţin probabil să şi-o mai recapete. Sunt clădiri care au rezistat în vremuri de război, dar care se prăbuşesc sub regimul democratic. Pe ici-pe colo, au mai rezistat ornamente care trădează o arhitectură aristocrată, iar la unele clădiri au început lucrările de consolidare.
Citiţi şi:
Hotelul cu cei mai fericiţi pensionari 
