Stațiune recunoscută pentru proprietățile terapeutice încă din Evul Mediu, Călimănești a devenit încă de la jumătatea secolului al XIX-lea o destinație preferată în turismul balnear românesc și european. Izvoarele de la Căciulata și Călimănești, alături de amplasarea strategică de pe malul Oltului aveau să inițieze un proces de popularizare a zonei, materializată în special în primele decenii ale secolului XX. Construirea unor locuințe de vacanță, destinate totodată sejururilor balneare, avea să aducă în localitatea din apropierea Mânăstirii Cozia un aflux important de personalități politice, economice și culturale.
Stilul arhitectural preferat de majoritatea rezidenților sezonieri, dar și a proprietarilor de hoteluri avea să fie coordonat de stilul neoromânesc, care depășea lesne barierele urbane ale Bucureștiului, înfrumusețând dealurile Călimăneștiului. Alături de hotelurile celebre – Jeante, Vasiu, Societății Govora sau Hotelul Statului, în împrejurimile băilor apar vile-reședință de vară a unor personalități din epocă – Vila Măcelaru, vila Cantacuzino, Mihailidi și Stănescu sau vilele Carantino și Târnoveanu.
Vila construită în stilul tipic neoromânesc de la cumpăna dintre secolele XIX-XX prezintă specificații arhitecturale brâncovenești ca logia de la etaj sau ancadramentele și boltirile trilobate. Nota de pitoresc este conferită fațadei de deschiderea acoladată în stil Art Nouveau, marcând gustul arhitectural 1900.
Prețul de pornire al licitației este de 80.000 de euro, însă valoarea proprietății este cuprinsă între 100.000 și 120.000 de euro. Vila are patru camere și este construită pe un teren de 2.850 mp.
