Castelul Teleki este o moştenire a familiei de nobili Teleki. Fost cancelar al Transilvaniei în perioada 1791-1822 şi fondatorul „Bibliotecii Teleki” din Târgu Mureș, Sámuel Teleki a fost unul dintre cei mai bogați oameni din regiune. El a început construcția castelului din Dumbrăvioara (Sáromberke în limba maghiară), la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Proprietatea are o suprafaţă construită de circa 2.000 mp, dar dispune de un domeniu de aproape 50 de hectare. Este monument istoric de valoare naţională şi universală, clasa A. Are o amprentă la sol de 1.232 mp şi dispune de 40 de camere. Construcţiile anexe au şi ele peste 2.700 mp. Proprietatea a fost scoasă la vânzare la un preţ de pornire de 650.000 de euro, însă se estimează că valoarează între 800.000 de euro şi un milion de euro, conform casei de licitaţii Artmark Historical Estate.

Construcția a fost la finalizată în anul 1912, sub îndrumarea nepotului său Teleki Samu. Cele șapte corpuri de clădiri care formează castelul sunt dispuse în plan în formă de U, oferind un spațiu larg atât în partea frontală, cât și în spatele construcției. Porțiunea din spate era renumită pentru parcul dendrologic în stil britanic, heleșteul și terenul de călărie, unde oaspeți prestigioși, precum regele Eduard al VII-lea al Marii Britanii sau regele bulgar Ferdinand I, se antrenau pentru diverse turniruri la care participau.

Deși a debutat în stilul baroc, în prezent castelul este fidel stilului neobaroc. Povestea arhitecturală a castelului este, în mare parte, rezultatul ideilor inovatoare a nobililor Teleki, în urma călătoriilor acestora în Țările Occidentale, dar și în expedițiile africane ale ultimului reprezentant al familiei. De asemenea, interioarele sunt inundate cu detalii baroce luxuriante, îmbinându-se armonios cu mici accente rococo, fiecare cameră fiind specifică unui anume rang. Partea etajată a clădirii a fost mansardată și monopolizată de aristocrații Teleki, parterul fiind destinat slujitorilor. În trecut, podelele se defineau prin marmură colorată, fiind acoperite de covoare persane. Spectacolul sălilor era accentuat de mobila rară decorată somptuos îmbinând mai multe stiluri: baroc, rococo sau renascentist, iar fiecare cameră beneficia de un model unic de sobă. În peisajul „telekian” se mai adaugă și o impresionantă colecție de cărți rare (aduse în țară prin prisma călătoriilor în occident), antichități de valoare, tablouri, porțelanuri decorative, arme și trofee.

După cel de-al Doilea Război Mondial, întreg patrimoniul grofilor Teleki a fost distrus, după care a urmat naţionalizarea, clădirea fiind transformată într-un liceu agricol, liceu care funcţionează şi astăzi.

În apropierea castelului se află Biserica Reformată medievală a satului, construită de același Sámuel Teleki, unde de altfel este înmormântat, alături de alți 15 membrii ai familiei sale. Monumentul funerar este un obiectiv impunător, demn de rangul înalt ce-l purta familia nobiliară.