Dupa privatizarile de la Petromidia a urmat societatea bucuresteana Romaero. Britten Norman, firma care a castigat licitatia, era, la prima vedere, un nume in industria aeronautica. Numai ca, la o simpla verificare tot mitul se destrama. Nimeni nu a verificat insa cine este compania engleza. Sau nu a vrut sa o faca.
Britten Norman nu este acum altceva decat o simpla fatada. Ea a devenit firma subsidiara a companiei Biofarm Inc., companie proprietara a fabricii bucurestene de medicamente Biofarm SA. De fapt, aceasta a fost cumparata de compania Litchfield Continental Ltd., societate detinuta in proportie de 99% de catre Shapiro Bancorp LLC.
Asa cum semnala revista „Capital” in urma cu doi ani, aceasta firma nu este decat o firma fantoma cu sediul intr-un apartament din Carson City, un oras american, cam de marimea Tecuciului, din statul Nevada. Scandalul iscat de cumpararea fabricii de medicamente, cand 700.000 de dolari au disparut, iar reprezentantul firmei Shapiro Bancorp s-a dat drept avocat al baroului din Londra si nu era, intregeste si mai mult imaginea acestui investitor.
Doar 15% din venituri vin din asigurari
Pe 4 septembrie 1998, Shapiro Bancorp LLC cedeaza actiunile sale de la Biofarm SA companiei Global Spill Management Inc. care, pe 5 octombrie 1998, isi schimba denumirea in Biofarm Inc. Cu aceasta ocazie, Litchfield Continental devine subsidiara a Biofarm Inc., presedintele primeia dintre ele ocupand, in prezent, aceeasi functie la Biofarm Inc. In negocierea pentru achizitionarea Biofarm SA, Global Spill Management Inc. a fost intermediata de o companie elvetiana, Swiss Capital Complex.
Cum Litchfield Continental achizitionase in vara lui 1998 si compania engleza Britten Norman, pentru Biofarm Inc. a aparut oportunitatea de a intra si in afaceri cu avioane. Pe de-o parte, avea acoperirea lui Britten Norman, care pana pe la jumatatea acestui deceniu fusese o companie de succes, iar pe de alta parte, prin intermediul lui Litchfield cunostea foarte bine piata romaneasca.
Astfel, printr-o simpla mutare, Biofarm Inc. a ajuns sa aiba afaceri atat in domeniul farmaceutic, cat si in cel al constructiei de avioane. Compania mai activa si in domeniul asigurarilor, insa de aici nu obtinea venituri semnificative.
De altfel, raportul de activitate, pe anul trecut al firmei Biofarm Inc. arata ca 44% din cifra de afaceri este obtinuta din afacerile cu medicamente in Romania, 41% prin intermediul lui Britten Norman si abia 15%, din asigurari. Deci cele mai multe venituri ale firmei au inceput sa apara dupa ce Litchfield Continental le-a devenit subsidiara. Pana sa se transforme in Biofarm Inc., Global Spill Management a fost o firma obscura, inregistrata in Statele Unite ca o mica afacere, cu birourile in Marea Britanie si cu o serie de probleme financiare. In raportul de activitate al Globall Spill Management este mentionat faptul ca pentru a face rost de lichiditati, compania a trebuit ca, incepand cu 1996, sa treaca printr-un amplu proces de restructurare care s-a incheiat cu vanzarea tuturor filialelor.
Intre timp, compania este, cat de cat, pusa pe linia de plutire. Insa Biofarm Inc a continuat sa aiba probleme, lucru dovedit de raportul de activitate care spune ca pentru a-si plati cheltuielile administrative, compania a emis obligatiuni in valoare de un milion de dolari, scadente pe 6 octombrie 1999.
Britten Norman nu a platit nici un cent
Sub masca celebritatii lui Britten Norman, Biofarm Inc. face oferta pentru Romaero. FPS musca si declara castigatoare compania engleza. Parea un contract bun: 21 milioane dolari pentru 72,9% din actiunile societatii si un program de investitii de 59 milioane dolari, pe o perioada de patru ani. Biofarm Inc. nu prea avea insa bani; asa cum spune raportul de activitate al companiei pentru perioada de pana la 31 iulie 1999, pe 23 decembrie anul trecut, firma primeste de la o companie afiliata la Swiss Capital Complex (care mai ajutase Biofarm la negocierile pentru achizitia lui Litchfield Continental) o infuzie de capital in valoare de trei milioane de dolari. Conform aceluiasi raport „o parte din aceasta suma a fost folosita pentru obtinerea scrisorii de garantie care sa sustina oferta firmei in fata Guvernului roman pentru achizitionare a Romaero”.
Ciudat este faptul ca, la doua saptamani de la semnarea contractului, pe 18 februarie 1999, acelasi document spune ca suma de 21 milioane dolari, care fusese trecuta pe hartia semnata cu FPS, ar putea fi modificata in sensul micsorarii.
Lunile au trecut, dar banii pentru actiunile cumparate nu au aparut inca. Reprezentantul Britten Norman in Romania si, in acelasi timp, presedinte al Biofarm SA, Robert Ferran, sustine ca plata nu a fost facuta din cauza faptului ca intre informatiile oferite de FPS in caietul de sarcini si statutul real al societatii exista diferente majore. Dan Gozia, negociatorul contractului din partea FPS, spune ca, de fapt, Britten Norman nu a platit pentru ca nu mai exista facilitatile de la data semnarii contractului.
Pana la urma, cauza neplatii a nici unui cent pare a fi ilustrata tot in raportul de activitate al Biofarm Inc., unde scrie negru pe alb: „La 31 iulie 1999, compania avea cash si echivalent in valoare de 5,1 milioane dolari. Compania nu are suficient capital pentru a completa achizitionarea Romaero si nu poate exista nici o garantie ca-l va putea aduna, desi compania face eforturi pentru strangerea acestuia”. Robert Ferran spune ca exista o serie de investitori care sa dea acesti bani, dar numai daca FPS va rezolva problema patrimoniului societatii. Insa cand vine vorba sa nominalizeze investitorii, refuza sa faca acest lucru.
Daca FPS cedeaza,
Grivco ar iesi castigatoare
Reprezentantul lui Britten Norman cere, astfel, o diminuare a pretului de achizitie a actiunilor, ceea ce pentru FPS pare a fi de neacceptat. Radu Sarbu a declarat ca, daca se va intampla asa ceva, Britten Norman nu mai poate fi declarat castigator al licitatiei, Grivco, un alt participant la licitatie, obtinand un punctaj mai mare, intr-o astfel de situatie.
Dan Gozia ne-a declarat ca a aflat de legatura dintre Britten Norman si Biofarm SA abia in timpul negocierilor. Cu toate astea, compania, care avea o imagine nu tocmai imaculata in urma scandalului iscat de privatizarea Biofarm SA, a fost declarata castigatoare. „Nu exista nici o norma care sa depuncteze la licitatie un astfel de ofertant”, afirma Dan Gozia. Pe baza acestei logici a fepesistilor, orice falit international care promite milioane de dolari poate castiga licitatii in Romania.     

Stefan Onica