INCAS SA, STRAERO SA, ICMAV SA si INAV SA au demarat deja procedura de fuziune, impinse de la spate de actionarul principal, FPS. Acesta intentioneaza ca prin vanzarea activelor detinute de INAV SA sa acopere datoriile si sa repuna pe linia de plutire celelalte trei institute. Pe de o parte, STRAERO inregistreaza pierderi si arierate, iar pe de alta parte INCAS are instalatii experimentale cu costuri foarte mari, unele dintre ele avand un grad de uzura ridicat, care nu se mai ridica la standarde
INCAS SA, STRAERO SA, ICMAV SA si INAV SA au demarat deja procedura de fuziune, impinse de la spate de actionarul principal, FPS. Acesta intentioneaza ca prin vanzarea activelor detinute de INAV SA sa acopere datoriile si sa repuna pe linia de plutire celelalte trei institute. Pe de o parte, STRAERO inregistreaza pierderi si arierate, iar pe de alta parte INCAS are instalatii experimentale cu costuri foarte mari, unele dintre ele avand un grad de uzura ridicat, care nu se mai ridica la standardele europene. In conditiile in care INAV SA detine o cladire evaluata la 25 de miliarde de lei, iar pierderile viitorilor parteneri se ridica la „doar” 9 miliarde lei, din vanzarea cladirii, teoretic, vor ramane bani si pentru activitatea de cercetare propriu-zisa. De ce aceste fonduri vor fi administrate de INCAS SA, cu pretul sacrificarii INAV SA, nimeni nu stie exact.
FPS a refuzat sa raspunda la intrebari, dar a aprobat un transfer de fonduri in valoare de 1,6 miliarde lei, din conturile INAV SA, pentru achitarea creditelor STRAERO si ICMAV. SIF Muntenia, care detine cate 30% din actiunile INAV SA si ICMAV SA, le va ceda FPS, iar reprezentantii SIF Muntenia au refuzat sa faca declaratii referitoare la actiunile pe care le va primi in schimbul lor.
„INCAS SA va conduce dupa fuziune pentru ca are la dispozitie sufleriile, echipamente experimentale extrem de scumpe”, spune Cornel Oprisiu, director INCAS SA. Acesta, insa neaga faptul ca institutul ar avea pierderi si sustine ca bilantul pe 1998 arata ca a existat si un profit de 8 milioane lei. Asta in situatia in care in perioada 1995-1999, INCAS a primit de la Agentia Nationala pentru Stiinta si Tehnologie (ANSTI), principala sursa de finantare, peste 17 miliarde de lei.
La randul sau, Achim Ionita, directorul STRAERO SA, recunoaste ca atunci cand a fost numit director, conditia pusa de FPS a fost acceptarea fuziunii. „De fapt, vechea conducere a fost demisa tocmai pentru ca nu era de acord cu fuziunea”. Daca aceasta nu ar mai avea loc, STRAERO ar trebui fie sa intre in lichidare, fie sa vanda o parte din active si din tehnica de testare a avioanelor. Lucru pe care il putea face si pana acum, intrucat una din instalatiile de testare, evaluata la 1,5 milioane de dolari, era destinata unui tip de avioane care astazi nu se mai fabrica.
Insa atat INCAS, cat si STRAERO refuza sa vanda active din perimetrul platformei Militari, unde isi au sediile, pentru a obtine astfel fonduri de finantare a proiectelor. „Puteam sa facem un hotel aici, dar nu ne place sa fim inghesuiti”, declara Cornel Oprisiu. Fondurile INAV provin insa tocmai din inchirierea pentru diverse societati a unor spatii din cladirea in care isi are sediul. Pe de alta parte, despre privatizare nici nu poate fi vorba, pentru ca „Atata timp cat voi sta eu pe scaunul asta, institutul nu se va privatiza”, afirma aceeasi sursa.
ANSTI a incercat
sa impiedice fuziunea
Lanyi Szabolcs, presedintele ANSTI, afirma ca institutele nu se afla sub tutela Agentiei, ci a FPS. „Noi am solicitat FPS sa retraga autorizatia data pentru fuziune, dar se pare ca sunt la mijloc alte interese, care mie imi scapa. Indiferent care sunt aceste interese, activitatea de cercetare si institutele nu beneficiaza de pe urma ei. Este clar ca interesul national al tarii sta in balanta cu un alt interes, pe care nu-l pot identifica”, precizeaza Lanyi Szabolcs.
ANSTI a incercat sa initieze un alt fel de fuziune, intre INCAS si STRAERO, cu scopul de a recrea institutul national de cercetari aeronautice, insa initiativa a fost blocata de FPS. Fostul institut national de cercetari aeronautice s-a spart in 10-12 institute mici in 1991, in ideea ca fiecare va obtine mai usor fonduri de finantare. Dupa 10 ani, au mai ramas doar 7-8, iar directorii, in majoritatea lor aceiasi din 1991, si-au dat seama ca nu sunt in stare sa stranga fonduri fara ajutorul statului. Acesta este de fapt scopul actualei fuziuni. Care teoretic nu poate fi impiedicata. Cu toate acestea, unul din chiriasii INAV SA, care a facut investitii semnificative in sediul respectiv, nu este de acord sa renunte la spatiul sau. Drept pentru care a introdus actiune in justitie, solicitand despagubiri. Deocamdata, fuziunea va fi amanata pana la rezolvarea acestei probleme, caci, in conformitate cu legislatia in vigoare, despagubirile ar trebui platite de INAV SA, nu de INCAS SA, conducatorul institutului rezultat prin fuziune.