Pana in prezent, FPS nu a reziliat decat doua contracte de privatizare: unul, incheiat pentru vanzarea SC Bucuresti Turism SA si altul care avea ca obiect Apele minerale Lipova "Lipomin". Aceasta nu inseamna ca restul contractelor de vanzare-cumparare au fost respectate intocmai de cumparatori. O motiune introdusa in Parlament de un grup de membri apartinand PDSR a avut ca obiect politica Guvernului cu privire la privatizarea societatilor comerciale, iar printre punctele reclamate a figurat si "
Pana in prezent, FPS nu a reziliat decat doua contracte de privatizare: unul, incheiat pentru vanzarea SC Bucuresti Turism SA si altul care avea ca obiect Apele minerale Lipova „Lipomin”. Aceasta nu inseamna ca restul contractelor de vanzare-cumparare au fost respectate intocmai de cumparatori. O motiune introdusa in Parlament de un grup de membri apartinand PDSR a avut ca obiect politica Guvernului cu privire la privatizarea societatilor comerciale, iar printre punctele reclamate a figurat si „lipsa unui control asupra perioadei postprivatizare prin omisiunea – premeditat manifestata – a neincluderii unor conditii ferme in contractul de privatizare”.
Consiliul de administratie al Fondului Proprietatii de Stat, intrunit in data de 15 mai a.c., a analizat situatia contractelor incheiate in perioada 1993 – 31.03.2000, aflate inca in derulare. S-a constatat astfel ca din 3.188 de contracte, 902 nu au fost respectate, prin neplata ratelor si dobanzilor aferente, majoritatea fiind incheiate cu asociatiile salariatilor.
Daca aceasta situatie este cunoscuta in FPS, atunci se pune intrebarea: „De ce a fost tolerata?” Dan Victor Teodorescu, director al Directiei Urmarire Performante Postprivatizare din FPS, recunoaste ca reprezentantii Fondului au fost toleranti cu investitorii care nu au respectat obligatiile contractuale, dar aduce cateva argumente in favoarea acestui comportament.
Desele schimbari ale legislatiei, in domeniul privatizarii si cel fiscal, ca si existenta unor contracte care nu cuprind clauze referitoare la sanctiuni plecand de la penalitati de intarziere, pana la rezilierea contractelor, sunt cateva dintre ele. Teama de a relua in administrare societatile comerciale aflate in aceasta situatie este si ea invocata drept o justificare pentru ingaduinta pe care a manifestat-o FPS. In FPS exista doua directii care au ca obiect urmarirea respectarii contractelor de privatizare: Directia buget-finante are in vizor achitarea platilor catre FPS, conform contractelor de privatizare incheiate, si Directia Urmarire Performante Postprivatizare, care urmareste respectarea tuturor clauzelor contractuale – sociale, de mediu, obiect de activitate, realizarea investitiilor angajate.
Teodorescu evita sa departajeze investitorii in seriosi si neseriosi. El spune ca principala cauza a nerespectarii contractelor de privatizare o reprezinta in primul rand piata, interna si internationala. Nu minimalizeaza nici efectul modificarilor repetate ale legislatiei.
Un investitor, cand vine in Romania, isi face un plan de afaceri pe baza legilor la data incheierii contractului de vanzare-cumparare. Atatea datorii, atatea investitii, astea sunt facilitatile. Acum, lucrurile nu mai stau la fel si sunt pusi in situatia de a efectua cheltuieli suplimentare fata de cele pe care le-a anticipat la cumpararea pachetului de actiuni de la FPS.
In aceasta situatie, au de optat: amana plata ratelor la FPS sau risca sa ramana fara bani in conturile bancare ori sa fie debransati de la reteaua de curent electric sau de gaze. Cum experienta a demonstrat ca FPS inchide ochii la platile restante, cel mai adesea prefera sa ramana dator catre Fond. „Sunt si investitori, cel mai adesea asociatii ale salariatilor, care, cand nu mai au posibilitatea sa plateasca ratele, vin singuri la noi si cer rezilierea contractelor”, afirma Dan Teodorescu. Altii vin sa ceara pasuire. Si o gasesc. Pentru ca FPS evita sa-si ia pe cap o societate pe care trebuie ori sa o scoata din nou la privatizare, ori sa o lichideze.
Marii investitori au metode subtile
Indiferent de cauzele care aduc in impas un contract de privatizare, piata, recesiunea economica, decapitalizarea intreprinderilor, comportamentul investitorilor mari straini difera, cel mai adesea, de cel al cumparatorilor romani, de regula PAS-uri (programul asociatiilor salariatilor).
Strainii, cand vor sa renunte la un contract, cauta un alt mod de abordare. Dupa caderea pietei metalului pe pietele internationale, concernul norvegian Kvaerner a decis sa renunte la IMGB, proaspat achizitionat de la FPS. Pierdusera 36 milioane de dolari. A cautat un investitor interesat sa-i preia afacerea din Romania si nu a gasit. Kvaerner a ramas in tara, dar a incercat sa obtina de la FPS acceptul pentru restructurarea intreprinderii. Nu l-a obtinut, pentru ca, desi era un plan de restructurare bun, el ar fi schimbat radical clauzele contractuale privind obiectul activitatii societatii. Cum vor actiona in continuare norvegienii, ramane de vazut.
Principalul investitor al Banc Post, General Electric Capital, vrea sa renunte la actiunile pe care le mai are de platit catre FPS, dar americanii isi pregatesc singuri retragerea, prin negocieri directe cu potentialul investitor in Banc Post, Lafarge; dupa ce a cumparat societatea Romcim a inceput sa faca o triere intre fabricile pe care este dispus sa le pastreze si cele care ies din obiectul de activitate al firmei franceze. A gasit un investitor care i-a cumparat fabrica de la Alesd, dar Lafarge ramane, pana la expirarea contractului de vanzare-cumparare, unicul raspunzator in fata FPS.