La Ziua Recoltei însă, nu se vând doar legume pentru pus la murat, să fie pentru iarnă, ori must sau pastramă. Mai e şi bâlci. Tiribombe, lanţuri, cum se mai spune în alte regiuni, femeia cu barbă, şarpele cu pene, care are un metru jumate de la coadă la cap şi un metru de la cap la coadă, precum şi alte asemenea minunăţii, a scris Sorin Ovidiu Bălan pentru EVZ

În bâlciul de Ziua Recoltei care s-a pornit anul acesta în România, nu ne mai dăm doar în tiribombe şi admirăm pe cel mai puternic om din lume cum îşi rupe lanţurile de pe el. Ci, pentru că este an electoral, ne uităm cu gura căscată şi la politicieni. La tumbele pe care le execută pentru a mai face rost de câteva voturi. Unii dintre noi, cu gura căscată de uimire, alţii de indignare.

Francofoneşte prin Oraşul Iubirii

Anul acesta, pe final de mandat, Klaus Werner Iohannis a descoperit că este francofon. Că în ultimii zece ani nu l-am auzit că ar fi fan Voltaire sau François Villon. Şi cum nu există francofon care să nu fi văzut măcar o dată Parisul şi apoi să moară, fracofonul nostru de la Cotroceni nu a vrut să dispară ca preşedinte până să nu vadă şi Parisul. Şi l-a văzut.

Hotel de superlux, „Bristol” îi zice, vedeţi pe net cum arată şi cam cât costă să te cazezi în el, avion privat, la care se pare că are deja abonament, aşadar o şedere de şapte stele, pentru a lua parte la activităţi practic vitale pentru francofona Românie: va participa la Sommet-ul Francofoniei, mai exact la  o masă rotundă având ca temă integrarea tinerilor francofoni pe piața muncii și la o dezbatere privind prioritățile politice din spațiul francofon. Temă la care Iohannis va aduce contribuţia sa de nepreţuit: va prezenta viziunea de ansamblu a României privind perspectivele multilateralismului și rolul OIF, cu accent pe răspunsul la provocările globale actuale, și, de asemenea, pe importanța acordată educației în limba franceză și inserției profesionale a tinerilor francofoni. Tare, nu!?

În restul zilelor, că nu s-a dus numai pentru două zile, cât ţine manifestarea, ci pentru patru, vede el ce mai francofoneşte prin Oraşul Iubirii. Aşadar, bâlciul nesimţirii şi al dezmăţului pe banii românilor, continuă până în ultima clipă. „Créer, innover, entreprendre en français”. Este deviza de anul acesta a Sommet-ul Francofoniei. I-l spunem lui Klaus Werner să ştie unde a fost, să nu-l confunde cu „Erschaffen, innovieren, unternehmen auf Französisch“.

Tiribomba bâlciului electoral a continuat şi în ţară să se învârtă. Candidaţi care îşi duc semnăturile la Biroul Electoral Central cu duba, alţii care dacă poartă blugi şi beau cola sunt de-a dreptul cowboy, precum şi alte numere de prestidigitaţie de alba neagra, cu uite votul, nu e votul.

Acțiuni cu „hoții și vardiștii” la MAI

Spectacol de sunet şi lumină este şi la MAI, căci în multe bâlciuri de Ziua Recoltei există şi câte un cort mai mare care ţine loc de cinematograf. Se proiectează filme poliţiste anul acesta, că nu prea ne arde de comedii, cu situaţia asta internaţională, care este ca o fabrică de acetilenă: scrie pe ea, mare: „Fumatul interzis! Nu umblaţi cu foc”! Şi cine să producă filmele mai bune cu hoţi şi vardişti decât MAI-ul? Şi nu oricum, ci la comandă, ca bâlciul să fie total.

Ca să nu creadă cumva iluzioniştii în uniforme de siguranţă şi încredere că ne-au păcălit, să explicăm puţin. Marcel Ciolacu a spus că lupta antidrog este praf – că despre prafuri este vorba – sub comanda MAI şi vrea să mute Agenţia Naţională Antidrog (ANA) la Ministerul Sănătăţii. Adică, vorba câtecului pe care îl cântam în armată, ăia care am apucat-o obligatorie: „Adio grade şi voi umeri înstelaţi”. Adică adio toate avantajele pe care le au lucrătorii MAI. Aciuaţi pe la ANA. Ce să vezi! La doar câteva zile, Ciolacu este contrazis de realitate. Captură istorică de droguri în Portul Constanţa. Mai mută-i dacă poţi.

Alt episod cu iz de Ziua Recoltei. În oraşul Pantelimon, cafteală cu bâte, săbii şi cuţite, care se continuă şi în Spitalul Pantelimon, băgând groaza în pacienţi şi personalul medical. Asta se întâmpla sâmbătă. Duminică, după ce au mers la biserică, unii dintre combatanţi, spăşiţi, au vrut ca luni să se predea. Au sunat la poliţie. Ghinion! Era trecut de şase seara, poliţiştii erau la must şi pastramă, aşa că li s-a recomandat să vină marţi dimineaţa. Marţi, fix la 6 dimineaţa, film de să-ţi taie respiraţia. Mascaţi şi maşini cu girofaruri urlând din sirene au împânzit localitatea, filtre la toate intersecţiile unde toată lumea era legitimată, ca în pandemie, plus un elicopter şi câteva drone prin aer, probabil ca să-i vadă dacă nu s-au ascuns prin vreun beci, cei care voiseră să se predea cu o seară înainte. La câteva zile, a urmat episodul doi din acelaşi serial: Ţăndărei. Tras la indigo. Singura diferenţă, mi s-a părut că nu era acelaşi elicopter care a zburat la Pantelimon.

În rest… oktoberfest descris de Nenea Iancu. „Turtă dulce – panorame – tricoloruri – bragă – baloane – soldaţi – mahalagioaice – lampioane – limonadă – fracuri – decoraţiuni – decoraţi – doniţe – menajerii – provinciali – fluiere – cerşetori – ciubere – cimpoaie – copii – miniştri – pungaşi de buzunare – hărdaie – bone – doici – trăsuri -muzici – artifiţii – fotografii la minut – comédii – tombole” . Toamna francofoniei la românii în prag de alegeri balcanice.