Directorul general al Automobile Dacia şi şef al tuturor activităţilor Renault din România, Francois Fourmont, se pregăteşte să lase locul să unui alt oficial francez, Jérôme Olive. Înainte de a părăsi România, Fourmont ne-a dezvăluit câteva dintre opiniile sale legate de trecutul şi viitorul Dacia, dar şi despre felul în care vede România, după 6 ani petrecuţi în fruntea celui mai mare producător auto naţional.
Capital: Aţi sosit în România în 2003. Vă mai amintiţi care era pe atunci percepţia dvs. în legătură cu marca Dacia şi cu piaţa românească?
Francois Fourmont: În 2003, marca Dacia era omniprezentă. Oriunde mergeam în România vedeam berline Dacia. Pe atunci, Dacia deţinea peste 50% din piaţă, dar piaţa era destul de limitată, cu un total de 80.000 – 90.0000 de unităţi. Nimeni, la vremea aceea nu şi-ar fi închipuit că piaţa va creşte atât de rapid cum am văzut începând cu 2005.
– După 6 ani, cum s-a schimbat percepţia dvs?
F.F.: Acum piaţa românească este asemănătoare oricărei pieţe din Europa în condiţiile în care sunt prezente aproape toate mărcile. Sunt circa 38 de mărci diferite acum aici. Piaţa a devenit foarte competitivă.
– Aţi trăit la Dacia atât o perioadă de glorie, 2004-2007, cât şi declinul pieţei româneşti din ultima perioadă. Ce schimbări de strategie a adus această schimbare de trend?
F.F.: În 2009, producem cu 25% mai multe maşini decât în 2008. E o „scădere” pe care toţi constructorii auto ar dori să o aibă. Însă, e adevărat că există o schimbare foarte importantă de strategie, şi anume peste 85% din vânzările noastre se fac acum către export. Din aceste exporturi, două treimi se îndreaptă către state precum Franţa, Germania, Italia, Spania, Olanda, Belgia.
La începutul lui 2009 am trecut printr-o perioadă mai dificilă şi, atunci, am identificat trei axe importante de strategie şi acţiune. Prima, a fost dechiderea produselor noastre pe noi pieţe lansând variante de modele specifice acelor state, cum ar fi cele pentru Europa de Nord, maşinile echipate cu cutii de viteze automate pentru ţările din zona golfului Persic şi motorizări cu emisii foarte reduse de CO2 pentru Europa de Vest. A doua schimbare a fost politica de costuri. Trebuie să ştiţi că, deşi am adăugat noi echipamente pe maşini ca ABS, AFU etc, preţul nu s-a modificat deloc de 2 ani. Acest lucru a fost extrem de important pentru clienţi. A treia axă de acţiune a fost calitatea. Anchetele desfăşurate în Europa de Vest au plasat Dacia printre primele trei mărci la nivelul calităţii şi fiabilităţii.
– Succesorul dvs. va sosi în România într-o perioadă extrem de dificilă pentru piaţa de aici. Ce sfaturi îi puteţi da având în vedere experienţa pe care o aveţi?
F.F.: Îl cunosc bine pe dl Olive pentru că am lucrat împreună la uzina din Sandouville. Am încredere că se va descurca şi va şti să facă faţă oricărui tip de probleme. Ştiţi că, în general, sfaturile se dau ca să nu fie urmate.
– Care consideraţi că a fost cea mai proastă decizie luată de dvs. ca şef al Dacia, şi care cea mai bună?
F.F.: Decizia cea mai proastă a fost, de fapt, că nu am luat o anumită decizie. Şi am plătit consecinţele în timpul conflictului de muncă din 2008. Între 2004 şi 2008 am fost foarte preocupat de creşterea capacităţii de producţie şi cu dezvoltarea uzinei şi nu am acordat importanţa cuvenită oamenilor şi nu i-am făcut părtaşi la succesul Dacia.
Cea mai bună decizie cred că a fost luată la începutul lui 2009 când am decis să mai aştept câteva luni înainte de a modifica numărul de angajaţi.
– Ce doriţi să le transmiteţi românilor, acum când vă pregătiţi să părăsiţi conducerea celui mai mare producător auto naţional?
F.F.: Trebuie să fie mândri că sunt români, să fie mândri de ceea ce construiesc în România. Să luăm exemplul Dacia. Din 15.000 de angajaţi, doar 18 sunt francezi. Dacia a fost capabilă să atingă în 5 ani un nivel la care turcii, spre exemplu, au ajuns în 40 de ani. În România, grupul Renault a adus toate axele de dezvoltare a industriei auto şi aceasta este acum singura ţară din Europa Centrală şi de Est care dispune de toate elementele necesare dezvoltării industriei auto. RTR nu gestionează doar ingineria producţiei din România, ci pilotează şi ingineria pentru uzinele din Slovacia, Rusia şi Turcia. Ceea ce înseamnă că românii au abilitatea de a face toate aceste lucruri, dar trebuie să înveţe să se aprecieze mai mult. Din păcate par a avea tendinţa să se denigreze unii pe alţii foarte mult.
– Să revenim la piaţa din România. Vânzările Dacia cresc la export, dar scad aici. Credeţi că SUV-ul reprezintă colacul de salvare pentru 2010?
F.F.: E drept că piaţa scade drastic aici, dar cota noastră de piaţă chiar a crescut. 2010 cred că va fi foarte dificil în România. SUV-ul va fi, e adevărat, un avantaj, dar, ţinând cont de contextul economic actual, cred că se va vinde mai mult la export.
– Unii importatori estimează că piaţa va fi de numai 100.00 de unităţi în 2010.
F.F.: Cred că este o cifră realistă. E o scădere foarte mare. Din 2004 până în 2007, creşterea a fost de circa 30% pe an. Acum scăderea e brutală. 2010 va fi un an dificil, dar, atunci când piaţa îşi va reveni, creşterea îşi va relua cursul rapid. Tot ce putem noi face este să ne majorăm cota de piaţă, păstrându-ne astfel toate punctele de vânzare şi service, în condiţiile în care mulţi concurenţi nu vor putea face asta.
CINE ESTE FRANCOIS FOURMONT
Născut pe 24 decembrie 1948, François Fourmont deţine titlul de Doctor în Ştiinţe Economice şi Diploma de Studii Superioare Specializate (DESS) în Managementul de Personal. Şi-a început cariera la Renault în anul 1975, ocupând mai multe posturi în cadrul departamentului de Resurse Umane. Din 1988 şi până în 1998, a ocupat diferite funcţii la uzinele de la Sandouville şi Le Mans. În ianuarie 1999 devine Director General al Auto Châssis International şi Preşedinte Director General al SNT (Société Nouvelle de Transmissions), iar în iulie 2003 este numit director general al Dacia. Din martie 2008, François Fourmont ocupă funcţia de Director General al grupului Renault în România.
CINE ESTE JEROME OLIVE, VIITORUL ŞEF AL DACIA
Născut pe 8 decembrie 1957, Jérôme Olive a obţinut diploma de inginer a Institutului Catolic de Arte şi Meserii (ICAM) în 1980. Cariera sa la Renault a început în 1982, la uzina de la Sandouville. În cadrul proiectelor R25 şi R21, Jérôme Olive a ocupat diferite posturi în domeniul fiabilizării proceselor de fabricaţie şi de mentenanţă. În 1985, a preluat funcţia de responsabil investiţii şi mentenanţă la SBFM (Société Bretonne de Fonderie et Mécanique), apoi pe cea de Director de producţie. În 1996, în calitate de Şef al Departamentului de Caroserie, se ocupă de lansarea în fabricaţie a modelului Scénic 1 la uzina Renault din Douai. În 1999, devine Director Adjunct responsabil cu fabricaţia, preluând conducerea uzinei la începutul anului 2004.
DETALII:
Citeşte în revista „Capital” din această săptămână opiniile lui Francois Fourmont despre noul SUV Dacia şi despre investiţiile pe care grupul francez le are în plan pentru România.
