Franţa pierde o treaptă la ratingul de ţară. Anunţul făcut de agenţia Moody’s

Probleme pentru Franţa. Agenţia de evaluare financiară Moody’s Ratings a decis, în noaptea de vineri spre sâmbătă, să scadă ratingul de ţară al Franţei cu o treaptă, de la ‘Aa3’ la ‘Aa2’, în urma unei serii de evenimente politice majore.

Reducerea calificativului a avut loc la doar câteva ore după ce preşedintele Emmanuel Macron l-a desemnat pe François Bayrou ca noul prim-ministru, înlocuindu-l pe Michel Barnier, care a fost demis săptămâna trecută în urma unei moţiuni de cenzură istorice.

Moody’s a explicat că decizia de retrogradare reflectă îngrijorările legate de slăbirea finanţelor publice ale Franţei în următorii ani, subliniind că există o probabilitate foarte mică ca guvernul viitor să reducă semnificativ deficitele fiscale.

Retrogradarea vine după un an de turbulenţe politice în care guvernul lui Barnier, care plănuise să reducă deficitul bugetar în 2025, a fost demis, iar planurile de austeritate au fost respinse de parlamentarii de extremă dreapta şi extremă stânga.

Guvernul Barnier ar fi dorit să scadă deficitul bugetar de la 6,1% din PIB în 2024 până la 5%, totul cu ajutorul unui pachet de reduceri de cheltuieli şi reduceri de taxe în valoare de 60 de miliarde de euro.

Colapsul guvernului şi anularea planului bugetar au amplificat instabilitatea economică, afectând încrederea mediului de afaceri şi determinând o deteriorare constantă a perspectivei economice a Franţei.

Aceste evenimente au dus la creşterea primelor de risc pentru obligaţiunile guvernamentale franceze, care au atins un nivel record al ultimilor 12 ani.

Cine este François Bayrou, noul premier desemnat de Emmanuel Macron

François Bayrou, noul prim-ministru desemnat în Franţa, se autointitulează un „om de la ţară” cu o puternică legătură cu mediul rural, având o viaţă legată de ferme, tractoare şi cai de rasă.

În vârstă de 73 de ani, Bayrou provine dintr-o familie de fermieri din Béarn, sud-vestul Franţei, şi este cunoscut pentru cariera sa politică ce se întinde pe mai bine de 40 de ani, perioadă în care a construit o imagine de intelectual profund legat de rădăcinile sale.

A crescut într-un mic sat, Bordères, situat între Lourdes şi Nay, iar astăzi locuieşte în continuare în acest sat, fiind şi primar al oraşului Pau, aflat la doar 20 de kilometri distanţă.

Bayrou este un catolic dedicat şi tată a şase copii, iar în cariera sa a făcut dovada unei ideologii politice centristă. A fost un candidat constant la funcţia de preşedinte al Franţei, participând la alegerile din 2002, 2007 şi 2012.

În 2002, a câştigat notorietate într-un incident din Strasbourg, când un copil a încercat să-i fure din buzunar, iar Bayrou l-a palmuit, gest care i-a adus o creştere semnificativă în sondaje. De-a lungul timpului, a reuşit să câştige respectul electoratului francez datorită moderaţiei sale politice, încercând să construiască punţi între stânga şi dreapta.

Are drept obiectiv „să vorbească cu toată lumea”

Educat în domeniul studiilor clasice, Bayrou a fost şi profesor într-o şcoală de stat şi biograf al regelui francez Henri al IV-lea. A deţinut funcţii importante în guvernele din Franţa, fiind ministru al Educaţiei în timpul preşedinţiilor lui François Mitterrand şi Jacques Chirac.

Totodată, a fost un susţinător ferm al politicii de centru, iar în 2017, sprijinul său pentru Emmanuel Macron a fost considerat esenţial în victoria acestuia. De asemenea, a fost numit ministru al justiţiei în guvernul Macron, dar a demisionat la scurt timp după ce a fost implicat într-un dosar de deturnare de fonduri. În urma procesului, a fost achitat, dar cazul continuă să fie în rejudecare.

Deşi a susţinut iniţial că Macron reprezenta interesele finanţiştilor, Bayrou a ajuns să-l sprijine pe acesta, promovând o politică de reprezentare mai proporţională în cadrul sistemului politic francez.

În ciuda controverselor, Bayrou rămâne o figură importantă pe scena politică din Franţa, continuând să îşi construiască o carieră dedicată dialogului între diversele părţi ale spectrului politic. De asemenea, este considerat un politician care caută mereu consensul, având ca obiectiv „să vorbească cu toată lumea”, indiferent de orientarea politică a acestora.