Franța se află într-o situație paradoxală, subliniază „The Atlantic”. În timp ce moartea lui Samuel Paty, din 16 octombrie l-a determinat pe Emmanuel Macron „să jure că Franța nu va ceda niciodată în apărarea libertății de exprimare”, guvernul său introduce noi legi „care, de fapt, o restricționează”, observă revista americană:
„Dacă nu se modifică sau nu se elimină legile propuse, Franța va fi în curând o țară mult mai puțin liberă decât este acum”.
„The Atlantic” indică astfel trei texte care „urmăresc să aducă mai multă siguranță francezilor prin limitarea drepturilor democratice”. Potrivit revistei, legea cercetării, adoptată de Senat pe 20 noiembrie, este o lovitură dată libertății academice prin incriminarea adunărilor din campusuri care „tulbură pacea și ordinea unității”.
Proiectul de lege privind securitatea globală, introdus pe 17 noiembrie, conține două dispoziții „îngrijorătoare”. Una prevede restricționarea diseminării imaginilor polițiştilor și jandarmilor. Cealaltă autorizează utilizarea dronelor pentru filmarea cetățenilor în public și permite transmiterea în direct către autorități a imaginilor de pe camerele corporale purtate de poliție.
Pentru „The Atlantic”, acest proiect de lege riscă să transforme Franța într-un stat de supraveghere, care încalcă direct dreptul cetățenilor la viața privată și în care poliția este ferită de orice critică din partea cetățenilor sau a presei”.
Proiectul de lege privind islamul
În ceea ce privește proiectul de lege privind islamul radical și separatismul, acesta incriminează schimbul de informații de identificare despre un funcționar care ar putea fi folosite pentru a-i face rău, iar unii jurişti se tem că formularea este atât de vagă „încât ar putea fi folosită pentru a condamna oamenii pentru ceea ce echivalează cu o critică justificată a unui oficial”, spune revista.
„Franța este tulburată și în criză”, continuă „The Atlantic”, care constată că șomajul în masă, frustrarea cauzată de închidere și frica provocată de reluarea atacurilor teroriste „nu pot decât să agraveze tulburările și diviziunile”: „Toate acestea sunt un avantaj, desigur, pentru Marine Le Pen, liderul populist de extremă dreapta al țării și, probabil, cel mai provocator contracandidat al lui Macron la alegerile prezidențiale din 2022”, arată publicația franceză Courrier International.
Care este strategia lui Macron
Potrivit revistei „The Atlantic”, strategia lui Macron este „să impună o ordine strictă”, „să controleze criticile din presă” și să preia „o parte din limbajul și politicile extremei drepte pentru a-i fura suficienți alegători”. Dar, potrivit publicaţiei americane, această strategie este foarte riscantă. Libertatea pe care președintele francez o apără „atât de energic” și pentru care Franța „a sacrificat atât de mult” este în prezent „legiferată”. Ceea ce ar putea „lăsa ca moștenire unui viitor lider mai autoritar” un set puternic de instrumente antidemocratice.
