În timp ce Regatul Unit se luptă cu o criză nesfârșită, care a început cu votul pentru Brexit în urmă cu opt ani, Franța pare să plonjeze și ea într-o criză. Alegerile parlamentare anticipate care se apropie înseamnă că Franța se confruntă cu o combinație letală: cea a unui președinte pro-european care va fi „out” și a unui guvern naționalist de extremă dreapta în ascensiune.
Le Pen va fi candidatul greu de învins
Sondajele ar trebui privite cu o doză de scepticism. Niciun partid nu pare că va obține o majoritate absolută, amplificând haosul, pe măsură ce forțele politice franceze continuă să fie în cădere liberă, scrie Bloomberg.
Republicanii de centru-dreapta sar unii la beregata altora pe tema unei posibile alianțe cu Marine Le Pen; stânga este împărțită; Partidul lui Macron, cândva beneficiarul principal al unui sistem menit să țină departe extremismul, este acum pregătit să termine pe locul al treilea.
Toată lumea se gândește deja la alegerile prezidențiale din 2027, dar, spre deosebire de 2017, Le Pen va fi candidatul greu de învins.
Macron le-a cerut alegătorilor să evite „febra extremismului” în încercarea de a calma piețele financiare, insistând că va rămâne la Elysee pentru a-și îndeplini mandatul.
Elita franceză s-a trezit târziu, după ani de somnambulism, alimentat de puterile monedei euro, de stimulentele fiscale din epoca pandemiei și de credința că „nu se poate asta întâmpla aici”. Nimeni nu credea că după problemele din Marea Britanie post Brexit, euroscepticismul mai poate câștiga adepți.
Aquilino Morelle, fost consilier al fostului președinte Francois Hollande, a rezumat starea de fapt ca atunci când ”un orb îi conduce pe nevăzători”, menționând că partidul lui Le Pen este acum un „catch-all” care atrage tinerii. Asta în timp ce partidele fraceze par incapabile sau nu doresc să răspundă la furia oamenilor față de imigrație și inflație.
Sentimentul că „de data aceasta este diferit” s-a putut resimți la conferința financiară anuală Europlace, de la Paris, de marți, unde Brexit-ul a fost invocat ca o binefacere pentru crearea a mii de locuri de muncă în sectorul financiar și de startup-uri tehnologice.
Piețele financiare simt că ceva nu e în regulă
Vorbitorii au afișat o mină optimistă, invocând măsurile viitoare de îmbunătățire a competitivității Franței și promisiunea unei UE a piețelor de capital pentru a atrage mai multe oferte publice inițiale (și pentru a împiedica gigantul energetic TotalEnergies SE să plece). Dar, în culise, pesimismul era aproape palpabil.
Piețele financiare simt că ceva nu e în regulă, unele obligațiuni franceze producând mai mult decât datoria din Portugalia. Cel mai probabil, următorul guvern va avea și mai puțin succes în a remedia creșterea temperată și finanțele publice. Cu un deficit bugetar de 5,5% din produsul intern brut, anul trecut, vor urma lupte mai dure cu Bruxelles-ul din cauza reducerilor de cheltuieli impuse de UE. După ani la rând în care a beneficiat indirect de problemele Regatului Unit și de recesiunea germană, Franța ar putea intra pe o traiectorie nedorită.
Optimiștii susțin că se poate găsi un consens de dreapta, transformând-o pe Le Pen în următoarea Giorgia Meloni, echilibrând nevoia de a supraviețui politic și de a rămâne pe partea bună a Bruxelles-ului din punct de vedere economic. Dar toate indiciile arată că Le Pen nu este Meloni. Poziția ei cu privire la imigrație este mult diferită de a lui Macron, iar politicile ei economice au fost mai mult de stânga: sprijinirea pensionării la 60 de ani și a creșterilor salariale, explicând de ce este votată de clasa muncitoare.
Piețele financiare ar trebui să rămână precaute din pricina combinației stil Brexit, de volatilitate politică și stagnare economică, pe care Franța a evitat-o atât de mult timp. În loc să aștepte până după Jocurile Olimpice și reducerea ratei dobânzii de către Banca Centrală Europeană, Macron a optat pentru elementul surpriză, cu alegeri anticipate. Rezultatul ne-ar putea șoca pe toți, scrie Bloomberg.