doua tabere. Pe de o parte, Franta a primit sprijinul Chinei, Rusiei si al restului Uniunii Europene (nu inainte de a castiga competitia interna cu Spania). De cealalta parte a baricadei s-a aflat Japonia, care s-a bucurat de sustinerea coreenilor si, mai ales, a americanilor. La inceputul conflictului din Irak se parea ca americanii vor prefera sa iasa din consortiu decat sa le dea castig de cauza francezilor care s-au opus violent actiunii militare. Totusi, intre timp spiritele s-au calmat, iar presiunile de pe piata energetica si-au spus cuvantul, grabind adoptarea deciziei. Desi nu a fost confirmata oficial, presedintele francez a anuntat recent atribuirea contractului Frantei, intr-un gest menit sa intareasca sentimentul pro-Constitutie al francezilor. Vestea este buna si nu prea pentru a treia economie europeana. Este clar ca reactorul experimental va atrage o seama de investitii si va angaja cateva sute de cercetatori, ingineri si muncitori inalt calificati. Vestea mai putin buna este ca circa 60% din totalul cheltuielilor va fi suportat de catre tara gazda, iar o parte din contracte vor fi atribuite japonezilor si celorlalti parteneri. Nu este de mirare deci ca ministerul francez de finante nu este foarte incantat de finantarea unui proiect exotic si foarte costisitor. Dividendele pe termen lung ar putea insa face uitate toate eforturile. Proiectul foarte ambitios al reactorului pe baza de fuziune poate schimba modul de producere a energiei electrice, dinspre arderea hidrocarburilor catre o metoda mult mai prietenoasa pentru mediu, consuma resurse aflate din belsug, precum hidrogenul, si sunt mult mai eficiente.Actualele centrale nucleare utilizeaza metale precum uraniul si plutoniul intr-un proces numit fisiune. Atomii acestor metale sunt „sparti“, in urma procesului rezultand componente mai usoare si eliberare de energie. Super-reactorul ce va fi construit in localitatea Cadarache, la gurile Ronului, exploreaza potentialul economic al fuziunii. „Materia prima“ este constituita din doi izotopi ai hidrogenului care, la temperaturi inalte, se unesc formand un atom de heliu si eliberand energie. „Mica“ problema a cercetatorilor si inginerilor este ca temperatura de lucru a super-reactorului este apropiata de cea din Soare, adica 150 de milioane de grade. Obtinerea unei asemenea temperaturi si controlul proceselor din miezul reactorului, astfel incat acesta sa produca energie si sa nu explodeze, constituie o provocare inginereasca si stiintifica in egala masura. De aici si nota de plata pe masura ambitiilor si provocarilor proiectului. Partile implicate in consortiul ce va dezvolta super-reactorul nu se asteapta sa realizeze centrale nucleare comerciale inainte de 2050, adica in momentul cand analistii cred ca se va atinge si productia maxima de petrol, urmata de un declin accelerat.