Partidele și companiile au pus bazele unei strânse prietenii, din care câștigă ambele părți: politicienii - donații, iar oamenii de afaceri - contracte preferențiale cu statul.
UMR Rovinari a obţinut, în 2009-2010, peste 60 de contracte cu statul (unele fără licitaţie), în valoare de peste 65 de milioane de lei. Firma a donat PDL 300.000 de lei în 2009. Modul Proiect, din Teleorman, a donat 500.000 de lei către PSD în 2008. Firma este abonată la contracte de milioane de lei cu statul, câștigate, întâmplător sau nu, în zone controlate de social-democraţi. Cardinal Motors a sponsorizat PNL cu 125.000 de lei în 2008, când liberalii erau la guvernare. În acea perioadă, a câştigat diverse contracte cu o serie de instituţii publice. Iar exemplele de acest gen sunt cu zecile.
„Am putea bănui că este o coincidență, dar, dacă e așa, este o coincidență extrem de stranie“, afirmă Cristian Pârvulescu, președintele Asociației Pro Democrația. „E destul de greu de demonstrat că există o legătură de cauzalitate între sponsorizarea unei formațiuni și câștigarea unei licitații. Totuși, când se întâmplă pe scară largă, evident că apar semne de întrebare“, spune, la rândul său, Elena Iorga, director de programe în cadrul Institutului de Politici Publice (IPP).
Un indiciu că există o relaţie clară între donaţii şi licitaţii este numărul mare de companii care sponsorizează, în paralel, două sau chiar trei partide. General Concrete, Elcomex, Apolodor, Montaj Grup, Remat, Master Chem Oil ori grupul Asesoft sunt o mică parte din entităţile care au dat bani şi la stânga, şi la dreapta. Mecanismul este extrem de simplu, crede Pârvulescu. „Oamenii de afaceri care dau bani unui partid gândesc acest lucru ca pe o investiție. Ei nu donează din convingere, ci pentru că știu că sumele li se pot întoarce înzecit“, explică el.
Cum se falsifică achizițiile publice
Un rol important în proliferarea acestor „schimburi“ îl joacă modul de atribuire a contractelor publice. Multe sunt câștigate în urma unor proceduri de achiziție neregulamentare, confirmă Victor Mărculețiu, președintele Asociației Specialiștilor în Achiziții Publice din România (ASAPRO). „Este un cumul de factori, rolul principal îl joacă incompetența. Vine apoi reaua-credință, care îi face pe achizitori să favorizeze un competitor sau altul în funcție de anumite interese. Pe locul al treilea vin presiunile politice“, explică acesta.
Prima și cea mai simplă haltă spre o achiziție trucată o reprezintă caietele de sarcini. Modul de redactare poate exclude anumite companii sau poate chiar stabili câștigătorul înainte ca licitația să aibă loc. Invocarea unor situații excepționale, care permit ocolirea licitațiilor, este o altă metodă des răspândită pentru recompensarea sponsorilor partidelor. De exemplu, Transilvania Construcții SA, firmă care a donat 435.000 de lei în 2009 către PDL, a primit, în același an, fără licitație, trei contracte în valoare de peste patru milioane de lei de la Spitalul Județean de Urgență și de la Primăria din Cluj Napoca.
Prietenul tuturor
Sebastian Ghiță, patronul grupului Asesoft, care a sponsorizat, de-a lungul anilor, toate cele trei mari partide autohtone (PSD, PDL și PNL), afirmă că a donat bani pentru că nu mai vrea să fie condus de proști. „Dacă ne dorim ca partidele să fie organizații puternice și bine dezvoltate, atunci trebuie să le ajutăm. Deocamdată, ele sunt extrem de corupte și dezorganizate, fără nicun fel de strategie de resurse umane“, explică el. Ghiță crede că este stupid să spui că, dacă faci afaceri, nu trebuie să te intereseze partidele și politica. „Tocmai, ai un interes direct să meargă lucrurile în țară“, arată el.
În ceea ce privește contractele încheiate cu statul de companiile sale, tânărul întreprinzător consideră că cei care susțin că acestea reprezintă plata pentru donațiile lui către anumite formațiuni se înșală. „La ce cifre se vehiculează azi în România, te aruncă în derizoriu să spui asta“, afirmă Sebastian Ghiță. Valoarea afacerilor încheiate de companiile lui în perioada 2007-2010 cu instituțiile publice a fost evaluată de media la 64 de milioane de euro. Spre exemplu, după ce a donat, prin Fedmedia, 190.000 de lei în 2007 şi 250.000 de lei în 2008 către PNL, pe atunci la guvernare, una din firmele sale a câştigat contractul de cinci milioane de lei pentru realizarea softului folosit la alegerile din 2008.
Cine schimbă legea?
Fenomenul „donație contra licitație“ pare extrem de răspândit, la toate nivelurile și în toate partidele. Există vreo soluție de eradicare a lui? Cristian Pârvulescu crede că legea este de vină. „Ar trebui să fie strict interzise donațiile din partea companiilor care au contracte cu statul, fie că au loc în campania electorală, fie în afara ei“, afirmă acesta. Aristide Roibu, trezorier-șef al Partidului Social Democrat (PSD) din 2000 și până în noiembrie 2010, este de acord. „De altfel, având în vedere că întotdeauna apar probleme, noi am evitat în general să acceptăm bani de la astfel de companii“, mai afirmă el, deși listele cu sponsorii PSD publicate în ultimii ani îl contrazic. Roibu crede că o astfel de interdicție e logică: deși legea interzice explicit finanțarea partidelor din bugetele firmelor și instituțiilor de stat, acest lucru are loc, de fapt, în mod indirect.
Unul dintre administratorii fondurilor partidului de guvernământ, Gheorghe Albu, consideră că propunerea societății civile, deși are intenții bune, nu are prea mari șanse să devină realitate.
„Eu sunt de acord că există probleme de acest gen. Ce te faci, însă, cu o firmă care azi nu are niciun contract cu statul, deci poate sponsoriza un partid, iar mâine câștigă o licitație. Își ia banii înapoi?“, se întreabă deputatul PDL. „Mai ales că, de cele mai multe ori, aceste contracte aranjate se obțin după ce s-a efectuat donația“, adaugă el. Alții cred că vor fi situații în care interdicția ar putea avea efecte absurde. „Dacă o firmă câștigă un contract cu o primărie condusă, să zicem, de un primar PDL, de ce să îi interzici să sponsorizeze PSD?“, se întreabă Elena Iorga.
Atenție la banii negri!
Sunt voci care spun că există riscul ca eliminarea posibilităților de a dona legal fonduri unor partide să nu facă altceva decât să crească volumul sponsorizărilor ilegale sau camuflate. Președintele Pro Democrația recunoaște că banii negri reprezintă, într-adevăr, o mare problemă. „Dacă sumele donate oficial sunt vizibile și controlabile, nu același lucru se întâmplă cu finanțările ilegale. Multe partide beneficiază de astfel de surse nefiscalizate, greu de dovedit, care de multe ori provin din zone oculte și le leagă și de rețele criminale“, spune Cristian Pârvulescu.
Toți observatorii vieții politice autohtone cad de acord asupra unui lucru: nici donațiile în schimbul contractelor publice, nici finanțările ilegale din campanii nu vor dispărea atâta timp cât poliția și justiția nu-și vor face treaba cum trebuie. Când se va întâmpla asta? Din păcate, nu prea curând.
Oamenii de afaceri care dau bani unui partid nu donează din convingere, ci gândesc acest lucru ca pe o investiție, care li se poate întoarce înzecit.
Cristian Pârvulescu, Pro Democrația
