Exercițiile au reunit 100 de membri ai unității Forțelor Speciale ale armatei sârbe, 350 de soldați ai unității aeriene a gărzilor Vitebsk a forțelor de operațiuni speciale din Belarus și peste 500 de membri ai Diviziei de atac aerian montan din Gărda din Novorossiysk.

„Frăția slavă” este un eveniment important pentru îmbunătățirea cooperării și interoperabilității între forțele speciale ale celor trei state. Ele au fost găzduite pe bază de rotație în ultimii ani, de Rusia, Belarus și, respectiv, Serbia.

Dincolo de accentul militar evident, jocurile de război au și o semnificație geopolitică. A spus-o chiar fostul ministru al Apărării din Serbia, Aleksandar Vulin. El declara în in 2019 că aceste exerciții demonstrează modul în care Serbia se va baza pe aliați în cazul „unui viitor război în Balcani” și „nu mai suntem singuri”.

Publicația NationalInterest explică motivele pentru care Serbia, o națiune balcanică aspirantă la UE, alături de un stat paria precum Belarusul au decis să se joace de-a războiul împreună cu o Rusie din ce în ce mai agresivă, hotărâtă să recreeze imperiul țarist.

Legăturile pan-slave și Biserica Ortodoxă

În primul rînd, toate trei au legături pan-slave, legături creștin-ortodoxe și un munte de interese strategice. Venit la putere în 2014, Aleksandar Vučići, fost ultranaționalist, s-a redenumit adept al integrării în UE și lider al unei „noi Serbii”.

Conducând o țară care avea legături profunde cu Rusia și China, dar care are nevoie și de investiții UE, Vucici a menținut un echilibru delicat între diferitele blocuri politice, încercând în același timp să păstreze primatul geopolitic și militar al țării sale în Balcani.

În același timp, pentru Serbia Rusia și China sunt utile dintr-un motiv cât se poate de explicabil: veto-ul dat de cele două state în Consiliul de Securitate astfel încît fostei provincii sîrbe Kosovo să nu i se recunoască indepedența de către ONU.

Din punctul de vedere al Moscovei și al Beijingului, acesta este atu-ul lor în relațiile cu Serbia. Un acord probabil între Serbia și Kosovo ar lăsa Rusiei și Chinei puțin de oferit aliatului său din Balcani.

Pe de altă parte, Rusia continuă să facă presiuni pentru a-i ține pe frații săi creștini ortodocși din Serbia în afara NATO și UE și în sfera sa de influență. În plus, Moscova folosește și sârbii bosniaci și Republica semi-autonomă Srpska pentru a bloca aderarea Bosniei-Herțegovina la alianța militară occidentală.

Relațiile dintre Belarus și Rusia continuă să uimească observatorii occidentali cu imprevizibilitatea lor. Anul trecut, a existat un scandal uriaș, după ce Belarusul a arestat zeci de „mercenari” ruși, acuzându-i că au planificat o acțiune teroristă înainte de alegerile prezidențiale.

Dar, având în vedere că Rusia a fost cea care l-a președintele Lukașenko în urma protestelor masive anti-guvernamentale din 2020, Lukașenko are acum puțin spațiu de manevră. Moscova are și mai multe motive pentru a presa în vederea unei alianțe cu Belarusul sau, cel puțin, pentru o mai bună integrare militară.

În acest triunghi al relațiilor, Belarusul are legături comerciale solide cu Serbia. În 2015, Serbia și Belarus au semnat un memorandum privind cooperarea militară. Serbia a primit opt ​​avioane de vânătoare MiG-29 (care trebuiau renovate) din Belarus.

Deși UE este în continuare cel mai mare partener comercial și investitor în Serbia, depășind și Rusia și Belarusul, Brlgradul nu vede de ce ar renunța la legăturile sale cu Lukașenko și Putin.

Legăturile cu oligarhii

Apoi, sunt oligarhii. Belarusul a cedat terenuri în valoare de aproximativ 1 miliard de dolari companiilor de construcții deținute de familia sârbă Karići. Întrucât frații Karići sunt apropiați de coaliția de guvernământ și influențează politica Belgradului față de Minsk, probabil că legăturile strânse dintre Minsk și Belgrad vor continua.

Rusia a încercat să creeze diverse pârghii de influență

În ultimul deceniu, Rusia a încercat să creeze diverse pârghii de influență și „zone prietenoase” care să-i permită să blocheze integrarea ulterioară a acestora în UE și NATO. A făcut asta mizând pe legăturile istorice, religioase și culturale comune, ca bază pentru promovarea relațiilor sale militare, politice și economice.

Moscova a profitat de corupție și de lipsa de transparență atât în ​​Serbia, cât și în Belarus, pentru a favoriza elitele politice și economice locale și mass-media, deschizând oportunități comerciale pentru companiile prietenoase cu Kremlinul.

Spre deosebire de Belarus, Serbia reușește să păstreze un nivel ridicat de independență în deciziile sale de politică externă. Și joacă la două capete. Vrobește despre reformă la Bruxelles și Washington și discută despre alianța pan-slavă la Minsk și Moscova.

Activitățile Moscovei în Balcani contribuie la îndepărtarea atenției occidentale de la privatizarea de facto a Mării Azov și a Strîmtorii Kerch, precum și de la războiul hibrid continuu din estul Ucrainei.