În ultimele săptămâni, fraudele din bănci, atât pe partea de credite, cât şi pe cea de carduri, au ţinut capul de afiş al presei din România. Situaţia ajunsă la urechile publicului nu este însă decât vârful aisbergului.
Marea problemă a băncilor nu este doar cea a creditelor neperformante. Fraudele înregistrate la diverse împrumuturi s-au înmulţit dramatic în ultima perioadă, chiar dacă bancherii vorbesc mai puţin despre acest lucru.
Odată cu boom-ul împrumuturilor pentru persoane fizice, statisticile poliţiei au început să arate creşteri ale numărului de fraude bancare, bazate în general pe falsificarea documentelor. Creşterea din ultimii doi ani este de cel puţin 20%, indiferent de segmentul de raportare. „Din păcate, nu toate creditele obţinute prin falsuri sunt ajunse la maturitate, iar băncile se feresc să le raporteze, aşa că mă aştept ca numărul acestora să crească“, spune Claudiu Scărlătescu, director adjunct Direcţia de Investigare a Fraudelor IGP. Acesta arată că IGP are deja o bază de date cu persoanele care fac trafic de falsuri prin bănci, dar că, după părerea sa, acestea reprezintă doar 10% din numărul real. „De obicei, grupurile de persoane care practică aşa ceva au relaţii cu mai multe bănci. Dacă băncile ar dori să contribuie la realizarea bazei de date începută de poliţie, procentul de escroci cunoscuţi ar creşte probabil de la 10% la 60%“, subliniază Scărlătescu. Băncile însă, fie se tem, fie se prevalează de secretul bancar, fie doar încearcă să găsească soluţii prin care să recupereze cât mai mult din creditul acordat pe bază de înscrisuri false.
Cele mai întâlnite metode sunt fraudele parţiale (când actul de identitate şi adresa solicitantului sunt corecte, dar adeverinţele de venit sunt false, de obicei cu salarii declarate mai mari decât cele reale), fraudele totale (toate actele sunt false) şi furtul de identitate sau substituirea de persoană. Dacă în cazul fraudelor parţiale nu se poate vorbi din start de rea credinţă din partea clientului, ci de încercarea de a-şi majora gradul de îndatorare şi de un risc operaţional al băncilor, în cazul fraudelor totale vorbim de existenţa unor adevărate reţele de falsificatori. „Nenorocirea este că lucrează cu instrumente la fel de performante ca ale poliţiei“, spune Scărlătescu. În plus, reţelele de falsificatori apelează chiar la personaje reale, fără venituri, cărora le fabrică adeverinţe de venit, în baza cărora obţin credite de la bănci. La Caracal, de exemplu, sunt cercetate aproximativ 30 de persoane fără venituri care, contra unei sume modice, de 100 sau 200 de lei, au semnat cererea de credit şi au împrumutat buletinul persoanelor care au beneficiat de adevăratele „credite“.
În plus, foarte multe date de identificare (CNP, adresă) sunt furate din baze de date ale unor societăţi neautorizate de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) şi folosite pentru contractarea de împrumuturi. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu buletinele furate sau pierdute. Din lipsa unei culturi a populaţiei de protejare a datelor cu caracter personal, orice persoană care şi-a dat datele de identificare pentru a participa la o tombolă, de obicei fictivă, sau la diverse promoţii, se poate trezi că o anumită bancă îi reclamă ratele aferente unui credit pe care nu l-a contractat niciodată.
O altă categorie este frauda făcută cu ajutorul angajaţilor băncii, metodă apărută în ultimii doi ani. Cazurile angajaţilor băncii care îşi ajută complicii să fraudeze instituţia de credit sunt izolate deocamdată.
Bancherii sunt de părere că şi criza de personal din sectorul bancar a fost una din cauzele majorării numărului de fraude pe credite înregistrat în ultimul timp. „În ultimii doi ani, s-au deschis câte 1.000 de noi unităţi bancare pe an, ceea ce reprezintă un număr de 6-7.000 de noi angajaţi pe an. Sistemul universitar nu produce atât de mulţi specialişti într-un an, iar experienţa unui angajat contează foarte mult. De multe ori, este chiar mai importantă decât principiul celor patru ochi care trebuie să vadă un dosar de credit“, spune Cătălin Pârvu, vicepreşedinte Piraeus Bank.
Care ar fi soluţia ca băncile să îşi diminueze pierderile? Cât mai multe metode de verificare a declaraţiilor şi actelor clienţilor. Dar pentru crearea unei baze de date sau accesarea datelor Ministerului Muncii este necesar acordul ANSPDCP.
Radu Gratian Ghetea, presedinte ARB
„Am cerut inspectoratelor teritoriale de muncă dreptul de a verifica adeverinţele de venit ale clienţilor, dar răspunsul a fost negativ.“
Claudiu Scarlatache, director adj. Dir. Investigare Fraude IGP
„Doar 10% din persoanele care fac trafic în bănci sunt cunoscute de poliţie, dar băncile au date pentru cel puţin 60%, de aceea încercăm să încheiem un protocol cu ARB.“
Catalin Pârvu, vicepresedinte Piraeus
„Pentru prevenirea fraudelor ne lipseşte existenţa unei baze de date centralizate cu toate persoanele angajate, locul de muncă şi salariul fiecăruia, ca în Bulgaria.“
CIFRE CRITICE
2.140 de fapte de înşelăciune bancară au fost înregistrate în 2007, în creştere cu 48% faţă de 2006.
1.535 de persoane au fost cercetate în 2007 pentru infracţiunea de înşelăciune bancară. Numărul acestora este aproape dublu faţă de numărul celor anchetate în 2006.
1,41 mld. de lei a fost suma totală a înşelăciunilor anchetate de poliţie în 2007. Valoarea fraudelor din bănci este greu de estimat, deoarece creditele nu au ajuns la scadenţă.
1.907 de persoane au fost cercetate în primul trimestru din 2008 pentru falsuri în acte folosite pentru obţinerea de credite.
Capital – Editia nr. 21, data 28 mai 2008
