Extinderea reţelelor teritoriale, care a obligat băncile să găsească rapid mulţi angajaţi, nu întotdeauna bine verificaţi, a schimbat şi profilul fraudelor bancare.
Coincidenţă nefastă pentru BRD. La câteva zile de la scandalul privind frauda record de la Société Générale, banca-mamă a BRD, care a pierdut 4,8 miliarde de euro din cauza unui trader, o ştire pe o temă similară a apărut şi în România: un salariat al băncii a încercat să fure circa 2,2 milioane de euro, mutând banii din contul unui client fără a fi autorizat de acesta. Diferenţa dintre cele două fraude este, în primul rând, una de ordin de mărime: de 1 la 2.000. În al doilea rând, dacă în cazul Société Générale, suma a fost trecută deja pe pierdere, în cazul fraudei BRD, au fost recuperaţi 1,9 milioane de euro, înainte ca aceştia să fie retraşi din cont.
În România, nici o fraudă bancară din ultimii ani nu s-a apropiat de nivelul celei din Franţa, cea mai mare de după anul 2000 – la BCR Novaci – nedepăşind 80 de milioane de euro. Atunci când sunt anunţate, astfel de evenimente continuă însă să dea fiori populaţiei, care păstrează amintirea falimentelor bancare de la finele anilor ‘90. Nicolae Cinteză, şeful direcţiei de supraveghere din BNR, spune însă că nici nu se pune problema comparării situaţiei de acum cu cea de-atunci. Potrivit statisticilor BNR, la finele anului trecut, împrumuturile restante reprezentau sub 0,23% din portofoliul de credite. Iar fraudele privind retragerile neautorizate din conturi sunt mult mai mici. Băncile au dezvoltat sisteme de identificare a fraudelor, în cazul tentativei recente de la BRD suma transferată fiind blocată înainte de a fi retrasă.
„Să luăm drept exemplu un client care are un cont la o bancă şi are operaţiuni normale: plăţi şi retrageri de 500 de lei. Dacă în contul clientului respectiv intră, dintr-o dată, o sumă foarte mare de bani, pe care încearcă şi s-o transfere imediat, operaţiunea devine automat suspectă şi intră în procedura de verificare“, explică şeful de la supraveghere.
Problema actelor false
În ciuda tuturor sistemelor de identificare şi prevenire, băncile nu au scăpat complet de fenomenul fraudelor. Problema cea mai mare o reprezintă documentele false prezentate de clienţi pentru creditele de nevoi personale. Şeful de la Poliţie a anunţat în vară că au fost anchetate peste 3.000 de astfel de cazuri în ultimul an.
„Poliţiştii sunt asaltaţi de fraude care se produc în sistemul bancar: cu documente de identitate şi adeverinţe de salariu false. Şi fenomenul se extinde. Au apărut adevărate reţele, specializate în obţinerea de credite cu documente false“, spune Cinteză. Un caz tipic: o persoană vine şi cere un credit cu o adeverinţă de salariu, perfect valabilă, pe care scrie director. Însă a fost promovat în urmă cu o lună de pe un post de gestionar, iar după încă o lună, salariul revine la nivelul iniţial, mult mai mic. „Rezultă deci o supraîndatorare şi risc mare ca împrumutul să nu fie rambursat“.
Astfel de reţele de falsificare a creditelor au fost deja descoperite de poliţişti. La Bacău, a fost anchetat un caz în care nişte indivizi au creat o firmă fantomă şi, în schimbul unui „comision“ de 100-150 de lei, angajau solicitanţi de credite şi le furnizau documentele necesare pentru obţinerea banilor de la bancă. Împrumuturile, care au şanse minime de rambursare, aveau valori între 5.000 şi 18.000 de euro. În Bucureşti, a fost descoperită o reţea similară, condusă de un gropar de la cimitirul Belu, prin care peste 150 de persoane au obţinut documente false pentru credite.
Cinteză spune că a întâlnit un caz în care restanţele la creditele din portofoliul unei bănci au început să crească dintr-o dată. Elementul comun al împrumuturilor cu probleme: veneau de la o firmă de brokeraj.
Salariaţi vinovaţi
Dacă astfel de fraude sunt cele mai frecvente, există şi cazuri „inovative“. „Au existat şi certificate de deces falsificate. Un client «s-a declarat mort» pentru a scăpa de plata ratelor“, spune Cinteză.
Pe lângă situaţiile când băncile acordă credite cu bună credinţă în baza unor documente false, există şi fraude în care sunt implicaţi salariaţii băncilor. Unii ştiu prea bine că aprobă împrumuturi în baza unor documente care nu sunt în regulă şi primesc bani pentru a închide ochii. Alţii bagă direct mâna în banii băncii. Un director de sucursală Bancpost a sustras 100.000 de euro chiar din seiful băncii. Cinteză spune că a mai întâlnit astfel de cazuri. Recent, un salariat bancar a debitat contul băncii în favoarea unui client. Dacă banca nu-şi dădea seama că îi lipsesc bani, hoţii ar fi fost greu de prins. Cel în contul căruia au intrat banii, a luat ţara la picior, din Moldova, până în Sud şi a scos sume mici de la fiecare sucursală, astfel încât tranzacţiile să nu fie suspecte. Salariatul vinovat a fost până la urmă identificat, pentru că era singurul care avea acces la operaţiunea respectivă şi „a lăsat urme“ în sistemul informatic.
„Expansiunea reţelelor bancare face ca riscurile operaţionale să fie greu de verificat. Există bănci cărora le-am interzis să-şi deschidă noi sucursale până nu demonstrează că-şi pot administra riscurile“, avertizează Cinteză. Acesta spune că, pe lângă faptul că managerii de top ai instituţiilor financiare trebuie să primească OK-ul băncii centrale pentru a fi numiţi în funcţie, şi cei numiţi şefi de sucursale trebuie să fie notificaţi la BNR. Banca Centrală verifică apoi dacă au cazier sau dacă au avut tentative de fraudă la fostele joburi.
Cele mai mari fraude bancare de după 2000
BCR Novaci (2002-2003)
Record: potrivit fostului PNA, valoarea fraudei se ridica la 2.700 de miliarde de lei vechi (78 de milioane de euro la cursul din aprilie 2003, când s-au acordat ultimele împrumuturi frauduloase). Schema a fost simplă: acordarea de credite unor firme cu încălcarea normelor bancare. Sumele cele mai mari au fost împrumutate de la BCR, însă şi de la Romanian International Bank şi Banca Românească. În scandal sunt implicaţi mai mulţi oameni de afaceri – beneficiarii creditelor, angajaţi ai BCR – care au închis ochii la documentele necorespunzătoare, dar şi persoane din top managentul băncii.
BRD Neamţ (2005)
Procurorii de la fostul PNA au anunţat, în 2005, că investighează o fraudă de aproape trei milioane de euro la BRD. Două grupuri de firme au solicitat credite la sucursala din Neamţ a BRD, prezentând documente false care ar fi trebuit să demonstreze că împrumuturile pot fi restituite. În schemă au intrat 33 de credite, care n-ar fi fost aprobate dacă angajaţii băncii n-ar fi închis ochii la documentele false prezentate de beneficiari. În plus, banii nici n-au fost utilizaţi în scopurile în care au fost solicitate creditele, fiind transferaţi imediat în alte conturi.
ABN Amro (2004)
Angajatul firmei de paza CPI Security, Petru Nica, ar fi trebuit să realizeze o operaţiune de rutină: colectarea banilor de la sucursalele ABN Amro din Galaţi, Constanţa şi Ploieşti. Aceasta s-a transformat într-un film de acţiune. Şoferul maşinii blindate de transport de valori a hotărât să păstreze banii (circa 3 milioane de euro) pentru el. Maşina n-a ajuns la destinaţie, fiind găsită abandonată în Băneasa. Nica, ajutat de doi complici, a mutat banii într-o altă maşină. Hoţii au fost prinşi după o săptămână, iar mare parte a prejudiciului a fost recuperat.
BCR Călăraşi (2005)
Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Biroul Teritorial Slobozia au anunţat, în 2005, trimiterea în judecată a doi oameni de afaceri, ambii administratori ai firmei Transamerican 2000 Călăraşi şi a doi directori din sucursala BCR Călăraşi – pentru prejudicii de 2,5 milioane în dauna BCR, la care se adaugă o evaziune fiscală de 2,7 milioane de euro. Schema de fraudare a băncii a fost tipică: obţinerea de credite în baza unor documente false şi transferarea banilor între diferite firme din „grup“, în baza unor datorii fictive.