În corul de babe tânguitoare care vorbesc despre creșterea de salarii din 2011 (care nu va exista!) și cei care vorbesc despre Fondul Monetar Internațional (un subiect îngrozitor de plictisitor) vă propun un subiect mai „fierbinte“: căldura de la iarnă, mai ales cea din sistemele centralizate. Motivul pentru care articolul despre iarnă vă este livrat vara? Înțelepciunea românului spune să îți faci vara sanie și iarna car.
Ar mai merge, poate, și o debranșare.
Există trei anunțuri care au fost făcute în ultimele zile, primele două la București, orașul care se situează pe locul cinci între marile sisteme centralizate ale lumii. Primul anunț a fost că facturile vor crește în medie cu 30%, având în vedere socotelile celor din Primăria Capitalei și de la RADET. Al doilea a fost inventarea unui tip de factură linear. Plătești (mult, dar constant) și iarna și vara, însă nu te cocoșează chiar atât de tare factura în plină iarnă. O altă știre, de la Iași: debranșarea în masă a multor clienți ai CET-ului local anunță prăbușirea sistemului sub un morman de datorii neplătite.
Situația CET-urilor în toată țara este îngrijorătoare – în sistem nu s-a investit aproape nimic după Revoluție, dar s-au găsit bani de panseluțe în București și de bazine de înot, săli de sport și terenuri de fotbal în comune. Astfel, sistemele de încălzire urbană putrezesc în sosul nepăsării noastre.
Singura investiție cât de cât favorabilă în acest domeniu a fost făcută la Ploiești, nu la București. Este un semn că zicala „a o întoarce ca la Ploiești“ nu e valabilă întotdeauna, cel puțin nu în ceea ce înseamnă încălzirea centralizată. Investiția nu e făcută de stat, ci prin concesionarea serviciului de încălzire urbană. Fie că este concesionat, fie nu, acest serviciu public trebuie salvat în toată țara de la distrugerea completă. Câteva soluții ar fi: introducerea unor supape de verificare sistematică: controlul financiar riguros, în fiecare semestru, un program de investiții aprobat local, dar verificat la nivel național, prin care rețelele de 30 de ani să fie înlocuite, în baza unui plan anual. Suplimentar, un caiet de sarcini aprobat la nivel național pentru concesionare ar putea crea o stablitate în sistem. În fine, atragerea de fonduri ale UE direct pentru aceste sisteme, precum și negocierea cu Bruxelles-ul a unui calendar mai blând pentru retragerea subvențiilor ar mai usura povara.
Dar cum în România nu se face nimic la timp, acum ne preocupă altele: regionalizarea, subiectul „Bote și Zăvo“sau nebuloasa creștere a salariilor. Ne preocupă un subiect doar când „arde“, sau, după caz…îngheată. La iarnă, vom avea de ales între a ne dârdâi dinții de frig sau a ne frige buzunarul. Cei care aleg centralele pe gaz vor avea și ei parte de o „surpriză“: gazul se va scumpi. Alternativa cu bătutul mărunt din buze mai funcționează doar acum – dacă aude cineva din Guvern sau din primării. Dragi primari si miniștrii, dacă vreți să fiți realeși, salvați CET-urile! Cei care nu vor fi in stare, vor veni tot cu „tradiționalele“ pungi de zahăr și sticle de ulei.