Salariul bun, programul de lucru convenabil şi trainingurile profesionale nu aduc mulţumirea pe care o presupune siguranţa locului de muncă, relevă un sondaj realizat recent de ISRA Center. Cercetarea, realizată în exclusivitate pentru revista Capital, a fost efectuată pe un eşantion constituit din 1.102 persoane din mediul urban, cu vârste cuprinse între 20 şi 60 de ani. Principalele obiective urmărite au fost evaluarea, de către angajaţi, a propriilor condiţii de muncă
Salariul bun, programul de lucru convenabil şi trainingurile profesionale nu aduc mulţumirea pe care o presupune siguranţa locului de muncă, relevă un sondaj realizat recent de ISRA Center.
Cercetarea, realizată în exclusivitate pentru revista Capital, a fost efectuată pe un eşantion constituit din 1.102 persoane din mediul urban, cu vârste cuprinse între 20 şi 60 de ani. Principalele obiective urmărite au fost evaluarea, de către angajaţi, a propriilor condiţii de muncă şi modul în care sunt percepute multinaţionalele de către cei care lucrează în alt tip de companii.
Potrivit rezultatelor, peste jumătate dintre respondenţi (57%) sunt cu adevărat interesaţi de ceea ce fac la locul de muncă, în timp ce 39% au măcar satisfacţia că fac ceea ce ştiu mai bine, ceea ce înseamnă că o pondere importantă a angajaţilor nu se confruntă cu lipsa motivaţiei faţă de natura activităţii lor.
Lucrul peste program reprezintă însă un subiect sensibil, o treime dintre salariaţi precizând că nu le sunt plătite orele suplimentare. De asemenea, 25% afirmă că muncesc foarte mult, motiv pentru care nu le rămâne timp suficient pentru viaţa personală. Femeile acuză într-o proporţie mai mare acest aspect, deşi ele depăşesc mai rar programul „clasic“ de lucru, în comparaţie cu bărbaţii.
Per total, atunci când este evaluat locul de muncă, ceea ce interesează cel mai mult este siguranţa acestuia (62%), criteriu urmat de mediul relaţional. Dar relaţiile cu colegii sunt ceva mai satisfăcătoare decât cele cu şefii: reunind afirmaţiile „foarte mulţumiţi“ şi „destul de mulţumiţi“, rezultă un procentaj de 82% pentru colegi, faţă de 75% pentru relaţiile cu superiorii.
Salariul este perceput sub aşteptări de 41% dintre respondenţi, însă renunţarea la actualul loc de muncă din acest motiv este acceptată într-o măsură mai mare (50%) de cei cu vârste între 40 şi 50 de ani. Aceştia din urmă, pe lângă faptul că au mai multe responsabilităţi legate de familie, se confruntă şi cu perspectiva unor pensii mici.
Pragmatism pe toată linia
„Chiar dacă 37,5% dintre participanţii la studiu aderă la ideea că «românii muncesc mult, dar bine», o mare parte dintre intervievaţi împărtăşeşte opinia conform căreia «românii muncesc mult, dar prost»“, constată Alice Mihai, business development director la ISRA Center. „Dacă opiniile referitoare la calitatea muncii sunt împărţite, fiind apreciată fie ca bună (49%), fie ca proastă (43%), în ceea ce priveşte cantitatea, tendinţa generală este de a considera că «românii muncesc mult», 68% dintre intervievaţi considerând acest lucru o realitate. În concordanţă cu această idee se realizează şi comparaţia cu ţările occidentale, aproape jumătate dintre respondenţi (47%) considerând că românii muncesc mai mult decât angajaţii din Occident“, adaugă Alice Mihai.
În opinia Aurorei Liiceanu, psiholog, modul în care sunt percepute condiţiile de muncă în România, hărnicia, competenţa şi salarizarea, comparate cu cele din Occident, indică prezenţa spiritului critic, dar şi existenţa unor frustrări: peste 30% dintre cei între 20 şi 40 de ani consideră că românii muncesc mult, dar prost. Ei nu dau dovadă de mulţumire aşa cum o fac 41% dintre cei trecuţi de 50 de ani, care consideră că românii muncesc şi mult, şi bine.
„Global, se observă un spirit critic la adresa societăţii româneşti, tendinţa către pragmatism – dar şi aprecierea pozitivă a nevoii de relaţionare confortabilă la locul de muncă -, uşoare tendinţe conservatoare ale vârstnicilor faţă de modul în care se munceşte în România, conştientizarea importanţei între timpul muncit şi cel personal“, afirmă Aurora Liiceanu. „În linii mari, la români se structurează un raport mai «raţional» între timp şi bani, fără a neglija nevoia de siguranţă a locului de muncă. Nevoile psihologice şi cele pragmatice rămân încă echilibrate, cele pragmatice fiind aparent în dezvoltare“, conchide Aurora Liiceanu.
Este interesant de remarcat că percepţia şi interesul faţă de multinaţionale sunt pozitive, din motive extrinseci – salariul mai mare -, dar şi intrinseci – deschiderea către inovaţie şi dinamica noului. Aceste motive îi fac pe românii care nu lucrează în astfel de organizaţii destul de interesaţi (36%) şi foarte interesaţi (15%) de munca în multinaţionale. Femeile şi tinerii sunt cei mai atraşi de companiile internaţionale, probabil dintr-o atitudine mai pragmatică. Mai conservatori, vârstnicii sunt mai puţin dispuşi, din rutină, să accepte ideea de schimbare.
MOTIVE DE LOIALIZARE
Aspecte apreciate la actualul loc de muncă %
Siguranţa locului de muncă 62
Relaţia bună cu colegii 47
Este bine plătit 34
Programul de lucru 34
Posibilitatea de a avansa 25
Poziţia ocupată în cadrul companiei 14
Aprecierea muncii depuse 11
Volumul de muncă 10
Dezvoltarea pe plan profesional 8
Localizarea birourilor/sediului 7
Spaţiul bine compartimentat 5
Sursa: ISRA Center