Fuego, în vârstă de 45 de ani, a vorbit recent despre ce a însemnat pandemia pentru el și care este „provocarea supremă” în aceste vremuri dificile. Artistul spune că a suferit enorm și că a pierdut o mulțime de prieteni.
Fuego surprinde la 45 de ani! Cum a făcut față pandemiei? A pierdut o mulțime de prieteni
Paul Surugiu, cunoscut drept Fuego, a vorbit într-un interviu despre momentele dificile prin care a trecut în ultima vreme și a explicat cum reușește să treacă peste ele și să rămână mereu gata de provocări.
„Într-adevăr, sunt mereu în priză și gata de noi și noi lucruri interesante pe care să le fac. Lista e lungă în toți acești ani. Am făcut multe și am trecut prin multe etape și toate au fost provocări pe care, în mare parte, le-am trecut cu brio. Una dintre ele a fost ideea venită din partea Televiziunii Române, de a realiza un show de divertisment de calitate și iată că a fost de bun augur, pentru că am crescut, am evoluat și am ajuns la sezonul al șaptelea, după trei ani, care va debuta în toamnă, la TVR 2, în fiecare duminică, de la ora 15.00”, a spus Fuego, într-un interviu acordat cancan.ro
Mai apoi, acesta a dezvăluit că „provocarea supremă” a vieții lui este de a se menține cu mintea pe umeri și a merge mai departe.
„Dar dincolo de orice, provocarea supremă a vieții mele, din toate punctele de vedere, este aceea de a mă menține, de a fi cu mintea pe umeri, de a merge mai departe și a fi în preferințele oamenilor care vin și plătesc bilet ca să mă vadă. Fac profesia aceasta de peste 27 de ani și chiar sunt fericit că am reușit să trec peste trenduri și genuri, să cânt ce-mi place mie în primul rând și să fac publicul care mă iubește, fericit!
Mai departe, toate celelalte, sunt variabile! Și nu spun niciodată pas unei provocări care să fie aproape de sufletul meu, să mi se potrivească și să mă pună într-o lumină favorabilă”, a explicat artistul.
Veșnica punte între rațiuni și vise
Potrivit celor spuse de Fuego, „copilăria nu e deloc întâmplătoare, nu e doar o etapă, este veșnica punte între rațiuni și vise”.
„Am avut mereu sufletul de copil. La modul rațional, desigur, păstrând proporțiile vârstei pe care o am! De fapt, viața se bătătorește în copilărie. Acolo prind formă tăcerile noastre și ne dăm seama că nimeni și nimic nu ne poate răpi acei minunați ani, în care singurele griji sunt cele ale răsăriturilor prinse de ochii puri ai nevinovăției.
Copilăria nu e deloc întâmplătoare, nu e doar o etapă, este veșnica punte între rațiuni și vise, cu ghidușia în buzunar și cu o mare întreagă de capitole pe care trebuie să le bifăm, să le înțelegem. Și sunt și-acum copil, trăindu-mi visul măreț.
Îmi place că sunt așa, deși am 45 de ani. Nu mă copilăresc în sens infantil, ci trăiesc deplin, cu inima deschisă, fiecare tresărire a fericirilor mele. Și în felul acesta mă mențin și tânăr. Oricum ar fi, atât timp cât ne trăiesc părinții, suntem copiii cuiva, într-o deplină complicitate a universului care ne lasă să ne înțelegem cu încercările lui.
Nu uitați să păstrați copilăria și să trăiți fiecare episod cu seninătatea în privire, pentru că omul deplin nu poate fi altfel decât un veșnic copil, gata să-și deschidă sufletul curat în fața lumii”, a completat artistul.
Orice experiență este un pas înainte
În continuare, artistul a explicat că cea mai mare frică a lui este „frica de moarte”.
„Cred cumva că orice experiență este un pas înainte. Nu rămân niciodată în trecut și nu sunt neapărat genul de om care să se lege de anumite etape pentru diverse trăiri. La modul general, orice suferință ne întărește, iar iubirea în sine ne face mai puternici și ne dă încredere în noi! Nu am trăit niciodată drame în viața mea și las mereu lucrurile să vină de la sine, la momentul și locul potrivit pentru ele. Cred că nimeni pe lumea aceasta nu a fost ferit de suferințe de tot soiul, dar important este cum știi să le depășești și ulterior să privești totul cu detașare, încercând să nu repeți, pe cât se poate, aceleași lucruri care te-au adus în pragul respectiv.
Mi-e frică de moarte. Deși n-ar trebui, pentru că e un inevitabil final pentru toți, am această temere. Nu neapărat în ceea ce mă privește, ci referitor la pierderea celor dragi. Știu că viața nu pune întrebări și nu așteaptă niciodată un posibil moment prielnic, tocmai de asta mi-e teamă de clipa în care nu va mai fi mama sau bunica, prieteni dragi sau colegi la care țin enorm.
Anul acesta, din pricina COVID-ului, am pierdut o mulțime de prieteni, de oameni dragi care mă inspirau și care mi-au fost sprijin. Am suferit enorm și am învățat cumva, pentru a nu știu câta oară, că anumite lucruri nu le putem schimba, oricât am vrea și oricât de crud și nemilos ar părea totul!”, a conchis Fuego.
Sursă foto: Inquam Photos / Casian Mitu