Funcția de ministru al Sănătății, o trambulină pe timp de pandemie. Câți au aruncat prosopul?
Pandemia i-a făcut în multe ţări peste noapte drept cei mai importanţi şi puternici membri ai guvernelor respective: de peste un an, miniştrii sănătăţii se bucură în toată lumea de o atenţie deosebită, respectiv sunt supuşi unor presiuni politice, ceea ce s-a soldat în multe locuri cu demisii. Exemplul cel mai recent îl constituie cazul ministrului sănătăţii din Austria, Rudolf Anschober, conform diepresse.com
Iată o trecere în revistă a unor demisii din primele 14 luni ale pandemiei de coronavirus:
Cehia
Pandemia a costat deja funcţiile a trei miniştri ai sănătăţii. Adam Vojtech „şi-a luat pălăria” la mijlocul lunii septembrie, după ce nu l-a putut convinge pe premierul Andrej Babis de ideea sa privind aplicarea unor măsuri mai dure împotriva virusului datorită creşterii numărului de infectări. Urmaşul său a fost consilierul guvernamental Roman Prymula care s-a lansat cu elan în luptă ca un expert în coronavirus. După o lună a fost nevoit de asemenea să demisioneze după ce a încălcat în cadrul unei vizite la restaurant regulile impuse împotriva virusului.
A fost urmat de medicul Jan Blatny care a rezistat în funcţie doar o jumătate de an, fiind înlocuit de către premierul Babis cu şeful unui spital praghez, Petr Arenberger. Blatny a căzut vicitmă reţinerii sale manifestate faţă de vaccinul rusesc Sputnik V vizavi de insistenţele lui Babis şi a preşedintelui Milos Zeman privind folosirea acestuia. SLOVACIA – O gravă criză guvernamentală de la începutul lunii martie l-a costat funcţia pe ministrul sănătăţii Marek Krajci. Acesta s-a retras după ce două partide din coaliţie au criticat achiziţionarea neautorizată a vaccinului rus Sputnik V. Observatorii au considerat că asistă la o jertfă a unui pion cu ajutorul căreia premierul Igor Matovic vrea să rămână în funcţie. În cele din urmă şi Matovic a trebuit să plece pentru a aplana criza de guvern. Noul ministru al sănătăţii a devenit medicul şi generalul de brigadă Vladimir Lengvarsky, care a câştigat experienţă între altele în batalionul austriac al trupelor ONU de pe înălţimile Golan.
Slovenia
Ministrul sloven al sănătăţii, Tomaz Gantar, a fost de asemenea victima unei crize de guvern în decembrie. Ministrul care se bucura de popularitate a fost nevoit să plece după ce partidul său democrat al pensionarilor (DeSUS) a declarat că părăseşte guvernul condus de premierul Janez Jansa. Acesta a preluat la început el însuşi şefia ministerului până în momentul în care l-a instalat în funcţie pe directorul Clinicii universitare Ljubljana, Janez Poklukar. Expertul a demarat la sfârşitul lunii februarie, bucurându-se de laurii opoziţiei care era total împotriva politicii guvernului de centru dreapta faţă de epidemia de coronavirus.
România
Din decembrie, ministerul este condus de la începutul epidemiei deja de al treilea ministru român al sănătăţii, Vlad Voiculescu. Cardiologul Victor Costache a renunţat la sfârşitul lunii martie, la puţin timp de la debutul crizei din sănătate. Urmaşul său, Nelu Tătaru, de asemenea cadru medical, a rezistat în funcţie doar puţin peste o jumătate de an. Demisia sa a urmat după un incendiu catastrofal petrecut în noiembrie la secţia ATI a unui spital Covid din nordul României, în cursul căruia mai mulţi pacienţi neajutoraţi grav bolnavi şi fără apărare au căzut victime flăcărilor.
Polonia
În august, probabil din motive pur personale, a demisionat din funcţie ministrul polonez al sănătăţii, cardiologul Lukasz Szumowski, care a precizat că doreşte să revină la specialitatea sa pentru care s-a pregătit. A menţionat că intenţiona să se retragă deja în februarie, dar a mai rămas o vreme din cauza pandemiei. Prin apariţiile sale calme şi competente, Szumowski s-a bucurat de mult respect din partea populaţiei, însă înaintea demisiei sale imaginea sa a avut de suferit de pe urma unei afaceri legate de achiziţionarea exagerat de scumpă a unor măşti de protecţie. Urmaşul lui Szumowski a devenit economistul Adam Niedzielski.
Spania
La început de ianuarie a demisionat din funcţie, din motive de popularitate, ministrul spaniol al sănătăţii, Salvador Illa. Socialistul devenit în timpul pandemiei un star media a renunţat la funcţia sa pentru a candida în februarie la alegerile regionale din Catalonia. Sub conducerea lui Illa, socialiştii catalani au obţinut o victorie. Asemenea urmaşului său Carolina Darias, nici Illa nu a avut studii medicale.
Brazilia
Preşedintele brazilian Jair Bolsonaro, care provoacă la nivel internaţional critici din cauza bagatelizării epidemiei de coronavirus, nu are o mână bună în alegerea miniştrilor săi de sănătate. De la debutul pandemiei, Bolsonaro a schimbat de trei ori miniştrii de sănătate. Pe ortopedul Luiz Henrique Mandetta l-a demis în aprilie 2020, la puţin timp de la debutul pandemiei, din cauza unor probleme ivite în politica faţă de lockdown. Urmaşul acestuia a fost oncologul Nelson Teich, dar doar pentru o lună. Bolsonaro l-a schimbat la mijlocul lunii mai 2020 cu generalul de armată Eduardo Pazuello. Ministrul, care nu poseda niciun fel de pregătire într-ale medicinei, a fost schimbat luna trecută cu cardiologul Marcelo Queiroga. din cauza explodării numărului de infectări.
Sursă foto: Dreamstime
