În acest context, pentru companii, indiferent de mărime și de industria în care operează, devin tot mai justificate întrebări de genul:
- Este funcția fiscală pregătită să facă față provocărilor viitoare de conformare și raportare?
- Are aceasta capacitatea de a prelua noi responsabilități privind conformarea fiscală?
- Informațiile care se prelucrează în scopuri fiscale sunt complete și disponibile în timp real?
- Are funcția fiscală o structură aliniată la nevoile de dezvoltare ale organizației?
- Este funcția fiscală pregătită să răspundă rapid la cererile de planificare/analiză necesare activității curente a organizației?
Într-o eră a digitalizării și transferului instantaneu de date, răspunsurile la întrebările de mai sus ar trebui sa fie disponibile/previzibile …. tot instantaneu.
Directorii organizațiilor știu că funcția fiscală trebuie să evolueze, dar, într-o lume a constrângerilor de buget și de resurse, este dificil să se schițeze o agendă concretă cu un traseu de durată.
Din acest motiv, pentru a avea 0 imagine a ceea ce reprezintă această funcție pentru organizație, un prim pas esențial este analizarea capacităților actuale ale funcției fiscale în conducerea organizației prin evaluarea datelor puse la dispoziția acesteia pentru prelucrare, a tehnologiei si a proceselor la care are acces, precum și a resurselor în materie de oameni. Ulterior, pe baza concluziilor date de aceasta analiză este necesar a se stabili un plan de implementare a obiectivelor propuse pentru perioada următoare.
De obicei, planul va acoperi mai mulți ani și va include diferite opțiuni în funcție de modul în care vor fi finalizate etapele stabilite. De asemenea, un astfel de plan trebuie să includă etapele de parcurs, capacitățile specifice pe care funcția fiscală se străduiește să le asigure, beneficiile și minimizarea costurilor care vor rezulta din implementarea planului respectiv.
Acest plan nu este static, deoarece măsurile de implementare vor depinde de nivelul actual de maturitate al acestei funcții în fiecare organizație, de nivelul obiectivelor propuse, inclusiv rezultatul analizei referitoare la activitățile care ar trebui să rămână în organizație comparativ cu cele care ar trebui externalizate/gestionate de către un terț.
Având în vedere cerințele mereu în schimbare din sfera fiscală, companiile vor trebui să reevalueze în mod constant nevoile și eficiența funcției fiscale, iar planul corespunzător nivelului de obiective propuse trebuie și el periodic revizuit.
În mod tradițional, directorii de companii percep funcția fiscală ca pe una de conformare – adică evidențierea și raportare a unor decizii deja luate la nivel executiv, adică a unor acțiuni deja finalizate.
Atunci când subiectul „taxe și impozite” este pe ordinea de zi a consiliului de administrație, aceasta se întâmplă de cele mai multe ori în contextul unor situații de criză, în care trebuie acționat rapid. Să ne reamintim cazurile Apple, Amazon, Fiat, Starbucks. Cazuri în care consiliul de administrație a luat în considerare prea târziu importanța agendei fiscale în reputația firmei și chiar a profiturilor acționarilor.
În ultima vreme însă, directorii executivi ai companiilor au început să realizeze că funcția fiscală joacă un rol important în strategia de ansamblu a organizației – aceasta este o tendință globală care începe să își facă simțită prezența și pe piața românească și ne așteptăm ca în viitor agenda fiscală să fie un punct de ordine permanent pe agenda companiilor.
Dar, dacă funcția fiscală se reduce doar la un rol de conformare, atunci se ratează o oportunitate importantă – aceea de a considera funcția fiscală drept partener strategic în luarea unei decizii, dat fiind că aceasta poate sa constituie o sursă de informații/un ajutor în timp real în evaluarea impactului fiscal al unor „ decizii” înainte ca acestea sa își producă efectele.
De fapt, directorii de companii ar trebui să exploreze rapid și în direcția opusă: să analizeze funcția fiscală și pe cei care au responsabilități fiscale nu ca pe o echipă separată, ci din perspectiva integralității operațiunilor curente ale companiei. Să nu uităm că această funcție are la dispoziție date referitoare la toate activitățile organizației, angajați, active, proprietate intelectuală, activități de marketing, finanțare și contractare, etc. Este o parte a organizației în care directorii vor găsi o imagine cuprinzătoare a întregului business.
Deoarece funcția fiscală are la dispoziție toate aceste informații pentru autoritățile fiscale, este firesc ca organizația să le folosească mai eficient în scopuri proprii, pentru sine. Pentru succesul companiilor devine esențial ca acestea să vadă în funcția fiscală un partener strategic care poate contribui semnificativ la stabilirea priorităților de afaceri și care asigură companiei un avantaj competitiv.
A nu recurge la această practică duce la concluzia, paradoxal, că autoritățile fiscale ar putea avea o imagine mai clară asupra businessului decât însăși organizația.
Realizarea unei analize a capacităților actuale ale funcției fiscale în conducerea organizației, de testare a maturității funcției fiscale a organizației cu efecte benefice nu este, desigur, doar dezirabilă, este din ce în ce mai necesară organizațiilor care vor să opereze și să comunice eficient cu partenerii de afaceri în luarea deciziilor.
Diagnostic propriu: cât de matură este funcția fiscală din organizația mea?
Fiecare organizație se poate raporta la cele 5 întrebări de mai sus pentru a-și identifica nivelul de maturitate al funcției fiscale și implicit oportunitățile și provocările acestei funcții în viitorul apropiat.
La întrebările de mai sus nu există un „da” absolut sau un „nu” absolut. Funcția fiscală în orice organizație este pregătită într-o oarecare măsură să răspundă la ele. Însă care este status-ul acesteia? Unde ne aflăm?
În unele organizații funcția fiscală necesită restructurări masive, iar în altele doar mici retușuri sau optimizări. Răspunsurile la aceste întrebări vor da startul în conștientizarea urgenței cu care o organizație trebuie sa acționeze pentru a-și stabili un plan de acțiune în reformarea sau doar optimizarea funcției sale fiscale.
Exerciții atente de analiză vor trebui întreprinse până când răspunsurile la întrebările de mai sus vor fi afirmative – în sensul că funcția fiscală este pregătită să facă față provocărilor viitoare de conformare și raportare, iar informațiile care se prelucrează în scopuri fiscale sunt complete și disponibile timp real – doar atunci înseamnă că structura acesteia este aliniată la nevoile de dezvoltare ale organizației și va răspunde rapid la cererile de planificare / analiză necesare activității curente a organizației.
În actualul context există o oportunitate de a aduce pe agenda de discuție a consiliului de administrație al unei organizații rolul funcției fiscale ca element vital al funcției financiare.
Pentru a face fată cerințelor și provocărilor viitorului organizațiile ar trebui să implice funcția fiscală în operațiunile de zi cu zi. Valorificând datele fiscale în viată de zi cu zi se asigură nu doar necesarul de transparentă și conformare față de autorități ci oferă și o înțelegere mai detaliată a tuturor tranzacțiilor ce se realizează de organizație și ajută la identificarea oportunităților existente în piața relevantă. Cheia succesului stă în a defini strategia fiscală ca parte a strategiei de ansamblu a organizației.
Articol realizat de Mariana Barbu,
director consultanță fiscală PwC România
