Şi de-abia plecă Băsescu, ce mai freamăt, ce mai zbucium! Pe fundalul scandărilor manifestanţilor spontani de profesie, vocea analiştilor, gravă, prevestea deprecierea leului, scăderea ratingurilor de ţară şi faptul că situaţia politică de la Bucureşti va pune pe fugă investitorii străini care aveau intenţia să vină în România. Ei, aş! Iată că, insensibil la circul legat de suspendarea şi demiterea preşedintelui ţării, leul a luat-o în sus comparativ cu moneda
Şi de-abia plecă Băsescu, ce mai freamăt, ce mai zbucium! Pe fundalul scandărilor manifestanţilor spontani de profesie, vocea analiştilor, gravă, prevestea deprecierea leului, scăderea ratingurilor de ţară şi faptul că situaţia politică de la Bucureşti va pune pe fugă investitorii străini care aveau intenţia să vină în România.
Ei, aş! Iată că, insensibil la circul legat de suspendarea şi demiterea preşedintelui ţării, leul a luat-o în sus comparativ cu moneda europeană, agenţiile internaţionale au spus că nu au de gând să ne modifice negativ calificativul de ţară, iar investitorii străini, hai să fim serioşi, sunt deja aici. Iar cei care vor avea de gând să vină pot veni în România ca la ei acasă, din moment ce băncile sunt deja ale lor, iar proprietăţile sunt administrate tot de companiile lor.
În schimb, dincolo de politeţea dată de cele câteva sute de ani de acasă, toţi cei care vor veni prin România cu interese economice, de la proiecte de infrastructură şi până la ultimul investitor interesat de preluarea unei făbricuţe, vor porni la negocieri de la următoarele două premise:
În primul rând, la fel ca suprarealiştii, care fac artă pentru artă, românii, ilogici în demersurile lor, fac circ de dragul circului nu pentru că ar câştiga ceva din asta. Cum altfel să interpretezi faptul că nimeni nu pare să realizeze că, orice ar fi, traseul lui Traian Băsescu pe ruta suspendare – referendum are punct final reîntoarcerea sa la Cotroceni. Unde îl va întâmpina, zâmbitor, acelaşi guvern Tăriceanu, susţinut de PSD, pentru a relua, din punctul în care le-au lăsat, îndatoririle pe care oricum nu sunt în stare să le ducă la bun sfârşit.
În al doilea rând, atunci când se vor aşeza la masa tratativelor, străinii vor ţine cont de calitatea noastră umană, căci aşa se procedează în orice negociere serioasă. Care calitate nu e tocmai grozavă, din moment ce, de un deceniu şi jumătate, se pare că nu avem de ales decât între hoţomani aroganţi şi circari incompetenţi.
În rest, niciun investitor străin nu are de ce să îşi facă prea multe griji pentru banii plasaţi în România. Preocupaţi de scandal, politicienii îi vor lăsa în pace să-şi facă treaba pe care au făcut-o şi până acum. Că doar nu pe spatele unor multinaţionale româneşti am avut creştere economică…