„Mi-am dat seama că folosirea acestui cuvânt distruge ideea. Noi nu trebuie să vorbim de amnistie fiscală, noi trebuie să vorbim de un moment zero, o modalitate prin care să impozităm ce nu s-a impozitat, să stimulăm oamenii să declare voluntar ce n-au declarat, să plătească impozit – dar nu 2% -, să plătească 16%, iar sumele respective să poată să fie folosite în mod onest”, a spus Biriş. Deocamdată, practica ANAF în această problemă este complet depăşită, în România nefiind deloc încurajată declararea voluntară. Bineînţeles, de vină este legislaţia.
„Aşa cum avem acum procedura privind metodele de control indirect, este absolut scandalos. De ce? Pe de-o parte este foarte ineficienă, în primii cinci ani s-au remis şase decizii de impunere pentru nişte mărunţiş de 6 milioane de lei şi, pe de altă parte, este complet imorală. Adică dacă te prind că n-ai declarat şi nu poţi să justifici nişte venituri te controlez şi-ţi emit decizie de impunere ţi-o emit pe 16%? Adică hoţul neprins e negustor cinstit, iar cel prins plăteşte ca cel cinstit? Este complet imoral!”, a explicat avocatul, care a identificat şi soluţia. „Era foarte important să reglementăm o declaraţie de patrimoniu pentru toţi românii care au o avere peste un anumit nivel, deci prezintă un anumit risc fiscal. Odată cu această declaraţie să se dea posibilitatea aşa cum s-a făcut şi cum se face şi în Marea Britanie, şi în Canada, şi în Belgia, şi în Germania, şi în Italia, şi în Rusia. Să dăm posibilitatea oamenilor ca odată cu această declaraţie să-şi facă o socoteală şi să plătească ce au de plătit. Dar după aceea, nu poţi să mai laşi 16%! Trebuie o sancţiune!”
