Notificare despre agresiunea fizică de la Sf. Pantelimon

Gabriel Diaconu a scris că ultimul document pe care l-a consultat ieri, înainte de a pleca din Minister, era o notificare înregistrată despre agresiunea fizică a unui medic de la Sf. Pantelimon, „în timp ce își făcea meseria”.

„Realist vorbind, în orice zi obișnuită, nu doar acum, au loc altercații în care medicii pot deveni țintă. Violențele împotriva personalului sanitar sunt un hazard profesional. Uneori sunt legate de o situație medicală, alteori nu”, a scris el pe Facebook.

Conform legii, agresarea unui cadru medical, inclusiv lovirea acestuia, se pedepsește penal, fie prin amendă, fie prin închisoare. Această prevedere este relativ obscură, iar pacienții, de obicei, nu sunt conștienți de riscurile legale implicate, la fel cum polițiștii beneficiază de o protecție similară din partea legii.

Omenii au căpătat o aversiune față de medici

Medicul a subliniat că oamenii manifestă o aversiune crescută față de medici, influențați de relatările alarmiste ale presei. Potrivit lui, se spune că sistemul sanitar este infect, defect, în colaps, corupt și că pacienții mor din cauza neglijenței în spitale.

„Toate sunt minciuni grosolane. Sistemul sanitar e greoi, e învechit, e ineficient de-a dreptul în anumite zone sau pe anumite paliere. Trebuie îmbunătățit, obligatoriu.

Dar în fiecare an peste 1 milion de oameni trec prin el”, a mai scris acesta.

Gabriel Diaconu a adăugat că România este o țară îmbătrânită și că starea de sănătate a populației nu este foarte bună. Medicina nu ar trebui comparată cu un hotel unde poți să te plângi de tapițeria canapelei; ea este practicată de oameni, de medici, asistente, paramedici și infirmiere. De cele mai multe ori, spune el, este important de recunoscut că oamenii sunt cei care gestionează și rezolvă problemele de sănătate.

„Nebunia propagandei caută să arunce în derizoriu această realitate. Da, cine-și „permite” va merge mai degrabă în privat”, a mai spus el.

Potrivit medicului, „merită să consideri, un moment, că sistemele private de sănătate din România n-au decât de beneficiat din nebunia acestor săptămâni”.

„Dar mai sunt locuri, sau lucruri, care nu pot fi deferite privatului. Urgențele medicale. Intervențiile de mare chirurgie. Medicina socială. Medicina pentru oamenii care nu au alternativă la sistemul public.

Singura concesie pe care ne-o face, când și când, presa, e să mai prezinte câte-o mică reușită medicală. În cutărică loc s-a scos ditai tumora cu succes. În cutărescu loc s-a introdus o nouă procedură medicală”, a punctat acesta.

Gabriel Diaconu a mai precizat că „nu există știri pozitive care să vină dinspre Sănătate. Ele sunt trecute de obicei ca notițe de subsol. Că s-au introdus noi medicamente, sau că sunt finanțate noi programe”.

„În România calitatea, demnitatea de-a fi doctor au fost țintă predilectă pentru campanii concertate de-a ne distruge credibilitatea, de-a lungul anilor. Când au fost incidente sau accidente majore, culpa noastră a fost în grup, de grup, indiferent de nume, renume sau reputație.

Ni se dă, periodic, exemplu felul în care se practică medicina în Vest, în alte țări. Că acolo e bine, că la noi de ce e rău. Că oamenii ăia de ce sunt blânzi și buni și pâinea lui Dumnezeu, dar la noi avem hristoși și dumnezei, și nesimțire”, a scris el.

Valuri de exod medical

Gabriel Diaconu a mai spus că au fost valuri de exod medical.

„Ca să aveți o idee cam ce înseamnă exod, din România au plecat între 4 și 6 milioane de oameni în ultimii 30 de ani, adică aproape 20% din populația României.

Dar din România au plecat aproape 40 de mii de doctori, adică mai bine de 50%.

Și au plecat tocmai pentru că nu puteau să-și facă bine meseria aici. Plecarea lor n-a făcut sistemul mai bun. Sarcina fiecărui medic plecat a trebuit să fie preluată de cel rămas. Bun, rău, cel rămas a trebuit să continue să se ocupe de boală, și bolnavi.

Urmările valurilor de teroare au fost, previzibil, aceleași. Speriați, copleșiți de incertitudine, medici care stăteau în dubiu ce să facă pe mai departe și-au dat demisia, și-au găsit de lucru în Franța, Germania, UK, și-au depus actele și-au emigrat.

Unii scriu, astăzi, de acolo, cum ar trebui să rezolvăm problemele aici. Absolut lăudabil. Absolut întristător, ineficient.

Problemele de aici se rezolvă cu doctori aici, cu schimbări aici, cu întărirea efectivului medical aici.

Bolnavului din Tecuci, sau din Simeria, sau din Odorhei, degeaba-i spui să aibă speranță c-a scris nusce specialist pe Internet că în Germania sau Franța se face așa sau altfel. Tecuci nu-i Lyon, Simeria nu-i Berlin”, a detaliat acesta.

Potrivit medicului, de când România a devenit membră a Uniunii Europene acum 17 ani, plecarea din sistem a devenit prioritatea principală pentru majoritatea absolvenților de Medicină. Diverse sondaje au indicat că, la anumite momente, aproape trei sferturi dintre aceștia își puneau problema emigrării.

„Școală medicală în România, practică oriunde altundeva, pentru că la noi nu se poate.

Specialitățile grele au ajuns să nu mai fie alese, îndeosebi cele chirurgicale, urgența, terapia intensivă.

Zilele acestea lovitura deșănțată a presei, a publicului e într-o verigă critică sanitară. Justiția va sta în vârf de par, dar de pacientul critic, mâine, n-o să se ocupe nici nea Costel postacul, nici nea Vasile procurorul. Cine-o să se ocupe?

Cine mai are răbdare, rezervă, maturitate să facă asta.

E treaba fiecăruia dintre noi, dintre voi, să aducă o brumă de echilibru în vânătoarea asta de vrăjitoare. Pentru că erupția asta de sfântă indignare, de isterie publică, o să vă golească în timp cabinetele medicale, secțiile de spital, și-o să vă treziți c-ați avut dreptate pe internet, dar nu mai aveți soluții în viața reală.

Teroarea trebuie să înceteze. Zilele acestea Medicina e în arest. E, la scală, făcută din două fete, două doctorițe tinere, 33 și 37 de ani (!!!!). Două doctorițe care aveau o carieră de 20 – 30 de ani înainte. Un doctor vede, într-o viață, undeva la un 40 – 50 de mii de pacienți. Fetele ăstea aveau de văzut, tratat și ajutat 100 de mii de oameni.

N-o să-i mai trateze, poate, ele. O să ziceți foarte bine, criminalele, huooo! Să le trateze doctorii de bun simț, cei buni, cei neprihăniți.

Cei neprihăniți?

Cei neprihăniți discută, la ora asta, dacă mai merită România cu furci și topoare să-ți distrugi viața, să te scuipe și să te bată careva pe secție, sau dacă nu cumva plecarea e cea mai bună soluție”, a conchis Gabriel Diaconu.