Gabriela Firea, fostul primar al Capitalei, se bucură de o viață luxoasă în prezent, dar nu a avut deloc o copilărie ușoară. Recent, aceasta a vorbit în cadrul unui interviu despre cum o tratau colegii de școală în perioada adolescenței.
Gabriela Firea, fostul primar al Capitalei, nu avut deloc o copilărie ușoară. Aceasta provine dintr-o familie modestă. Mama sa a fost vânzătoare, iar tatăl ei, muncitor necalificat pe șantier. Din acest motiv, a trebuit să se confrunte cu umilințe din partea colegilor ei de școală.
Gabriela Firea, umilințe din partea colegilor de școală
Firea a povestit în cadrul unui interviu că erau zile în care pachet cu mâncare și îmbrăca „hăinuțe sărăcăcioase”, iar pantofii pe care îi încălța erau de la sora ei mai mare. Din cauză că nu avea anumite privilegii, colegii de școală râdeau de ea.
„Cele mai dureroase momente le-am trăit în copilărie și adolescență.
Provenind dintr-o familie mai mult decât modestă și neavând foarte multe din cele necesare la școală, a trebuit să mă confrunt cu răutățile celorlalți copii – copiii sunt, uneori, de o cruzime înspăimântătoare – care observau și că n-am pachețel cu mâncare, și că sunt încălțată în pantofi vechi de trei ani, de la sora mai mare, și hăinuțele sărăcăcioase și multe altele de care ei râdeau.
Iar eu mă simțeam umilită. Dar ce puteam face? Mama era vânzătoare și tata muncitor necalificat, pe șantier”, a spus fostul primar al Bucureștiului, într-un interviu pentru Cancan.
A fost bătută de propriul tată
Firea a mărturisit, în cadrul aceluiași interviu, că nici situația de acasă nu era mai bună.
Aceasta a povestit că tatăl său consuma băuturi alcoolice și îi bătea atât pe copii, cât și pe mama lor. Fostul ministru al Familiei a mai spus că la vârsta de 14 ani, ea a convins-o pe mama ei să divorțeze iar atunci, au luat-o de la zero.
„Stăteam șase inși într-un apartament cu două camere. Tata bea foarte mult și ne bătea și pe noi, copiii, și pe mama. Până la urmă am hotărât să-l părăsim. Chiar îmi revendic meritul că eu am convins-o pe mama să divorțeze. Aveam 14 ani. L-am lăsat singur în apartament și am plecat cu toții.
Ne-am mutat tot la două camere, dar într-un apartament complet gol, pentru că lucrurile rămăseseră la tata. Am luat-o de la zero. A fost îngrozitor de greu, dar măcar știam că putem dormi liniștiți, fără spaima de răcnete și bătaie”, a spus ea.