Răspunsul este unul afirmativ, iar publicația NationalInterest vine cu dovezi în acest sens. Astfel, scrie sursa citată, faptul că regina nu se implică niciodată în probleme politice este doar un mit. Pentru unii, tot ce face Majestatea sa este să asculte sfaturile miniștrilor și să-și scrie numele sau inițialele pe diverse documente.

Dar a făcut mai mult decât asta. Regina exercită un soft power extins, influențând politica și proiectele de lege guvernamentale înainte ca ele să fie introduse în parlament. Puterea ei este exercitată în spatele ușilor închise și este mai mare decât se crede.

Din cauza legislației, sunt greu de găsit dovezi documentare ale influenței reginei în politică. În Regatul Unit, documentele guvernamentale care „se referă la comunicări cu suveranul sau cu următoarele două persoane aflate în linia succesiunii la tron, nu pot fi făcute publice” în temeiul libertății de informare.

Așa că nimeni nu poate accesa documente guvernamentale britanice despre rolul politic al reginei, inclusiv în legătură cu Australia.

Ziarul The Guardian a reușit să dea jos o parte din această armură. Ziariștii au găsit în Arhivele Naționale documente din 1973 care arătau că avocatul personal al reginei a făcut lobby pe lângă legiuitori să schimbe o lege, astfel încât să nu se afle despre acțiunile pe care le deține Regina în Marea Britanie.

Gambitul a reușit, iar proiectul de lege a fost schimbat pentru a face pe plac reginei.

Consimțământul reginei

Procedura este cunoscută sub numele de „consimțământul reginei”. Acest lucru este diferit de „aprobarea regală”, care are loc după ce un proiect de lege a fost adoptat de ambele camere ale parlamentului. „Consimțământul reginei” are loc mai devreme, de obicei cu mult înainte de introducerea unui proiect de lege în parlament.

Consimțământul reginei este necesar în cazul în care un proiect legislativ ar afecta puterile guvernamentale învestite formal reginei. Cum sunt puterea de a încheia tratate, de a declara război, de a dizolva parlamentul sau de a acorda grațiere. Sau chestiuni care afectează direct monarhia (cum ar fi succesiunea la tron, căsătorii și titluri regale), precum și interesele de proprietate și venituri ale reginei.

Orice proiect de lege care ar afecta aceste interese regale trebuie trimis reginei și avocaților săi cu cel puțin două săptămâni înainte de introducerea în parlament. Un proiect de lege nu poate trece prin parlament fără acest consimțământ. Asta a fost o problemă în timpul bătăliei pentru Brexit.

Deși se spune că regina acționează la sfatul miniștrilor în acordarea sau refuzarea consimțământului, atunci nu care ar mai fi rostul unor avocați personali.

Dar în Australia?

În timp ce regina se implică foarte puțin în problemele din Australia, uneori sunt adoptate legi care o pot afecta. În aceste de cazuri, palatul insistă că trebuie dat mai întâi acordul reginei, chiar dacă nu există o procedură parlamentară formală, ca în Marea Britanie.

Un exemplu a fost adoptarea, în 1986 a Legilor Australiei, care întrerup legăturile constituționale reziduale dintre Marea Britanie și Australia. Una dintre secțiuni prevedea ca regina să fie sfătuită direct de către premierii statului. Regina a obiectat. Avocatul său și-a exprimat îngrijorarea că ar putea fi supusă „sfaturilor bizare”.

Magia reginei

În practică, rolul reginei în raport cu teritoriile sale, Australia și Noua Zeelandă, implică numirea și înlăturarea guvernatorului general și diverse acte ceremoniale simbolice. În realizarea acestora, ea acționează după sfaturile minsteriale.

Dar magia reginei este aceea că poate ține departe de ochii publici diverse acțuni, lăsînd impresia că nu face nimic. Aceste ultime documente indică însă existența multor secrete care așteaptă să fie dezvăluite.