Statul vrea să garanteze un credit de 330 de milioane de euro pentru Rafo, care va fi încasat de un SRL nou-înfiinţat de acţionarii rafinăriei. Garanţia de stat nu a fost aprobată însă, poticnindu-se la Eximbank. 

Administratorul Rafo a propus ca împrumutul care va beneficia de o garanţie de 330 de milioane de euro de la stat să fie contractat pe o societate nou-înfiinţată. Girul statului pentru cele 330 de milioane de euro n-a intat în vigoare încă, guvernul aprobând în septembrie doar un memorandum, în timp ce pentru acordarea unei garanţii de stat este nevoie de apobarea prin lege.

Dacă garanţia va fi acordată, statul riscă să plătească 330 de milioane de euro în caz de executare a acesteia, primind în schimb o companie cu pierderi record şi cu active de doar 150 de milioane de euro.

Până în 2004, statul a acoperit găuri la bănci în valoare de 4,1 miliarde de dolari. E drept, suma include şi transferuri de active precum cele din cazul Bancorex, pe lângă garanţiile acordate la credite. Însă, în cei 20 de ani de tranziţie s-au adunat destule exemple când statul a trebuit să plătească împrumutul în locul companiei beneficiare şi s-a trezit proprietar peste bunuri pe care nu ştie să le administreze: fabrica de seringi Sanevit din Arad, cartierul francez, World Trade Center din Bucureşti şi lista poate continua.

Sprijin de la vârful PDL 

Ideea acordării unei garanţii pentru Rafo este mult mai veche de toamna acestui an. Măsura a fost înclusă în planul anticriză al PDL fără ca numele societăţii să fie menţionat la momentul respectiv, iar Theodor Stolojan, unul dintre membrii de vază ai democrat-liberalilor, s-a remarcat, de-a lungul timpului, ca un apărător al intereselor Rafo. Stolojan declara, în 2005, când AVAS nu voia să aprobe schimbarea acţionarilor rafinăriei, că „soluţia pentru Rafo, companie operaţional profitabilă, nu este falimentul, cum doresc, poate, concurenţii, ci ca Guvernul să reglementeze datoriile istorice, din cauza cărora firma se confruntă cu costuri suplimentare“. La vremea aceea, AVAS era condusă de Răzvan Orăşanu, devenit ulterior consilier al premierului liberal Călin Popescu Tăriceanu.

Credit pe un SRL nou înfiinţat

În prezent, noul acţionar majoritar al Rafo, Petrochemical Holding Gmbh, are în plan transformarea obiectului de activitate al rafinăriei, de la producţia de combustibili către cea de compuşi pentru industria petrochimică. Însă pentru asta e nevoie de investiţii masive, prin împrumuturi garantate de stat. Deşi guvernul şi-a dat acordul de principiu pentru garanţia de 330 de milioane de euro, decizia definitivă n-a fost luată încă, iar dosarul este blocat, pentru moment, la Eximbank.

Creditul de 330 de milioane de euro ar urma să fie contractat de Petrochemical Invest, nu de Rafo. Societatea a fost creată pe 22 octombrie 2009, având ca acţionari Petrochemical Holding Gmbh (acţionarul majoritar al Rafo) – cu 95% şi Iakov Goldovskiy – cu 5%, omul de afaceri de orgini ruse care se află în spatele Petrochemical Holding.

„Noua companie înfiinţată va asigura modernizarea rafinăriei Rafo în perioada 2010-2012 şi apoi operarea acesteia”, se arată în materialele trimise acţionarilor.

Chiar dacă nu va primi direct niciun ban din împrumut, Rafo ar trebui să garanteze creditul cu activele pe care le deţine.

Reprezentanţii ministerului de Finanţe nu sunt străini de acest demers. „O alternativă de structurare a tranzacţiei propuse de Rafo este ca garanţia de stat să fie acordată unei companii de proiect, care va asigura realizarea programului de modernizare a rafinăriei, beneficiarul global al garanţiei de stat fiind în fapt structura care include şi Rafo şi care va oferi o serie de contragaranţii statului roman pentru a acoperi riscul de neplată”, se arată într-un răspuns al reprezentanţilor ministerului de Finanţe la o solicitare a capital.ro.

Potrivit acestora, „proiectul se află în analiză la Eximbank, urmând ca, ulterior, Comitetul Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări să-şi exprime la rândul său avizul privind oportunitatea garantării de către statul român”.

Deşi au trecut aproape trei luni de la aprobarea memorandumului privind garantarea, Eximbank nu a luat încă o decizie: dacă va recomanda acordarea garanţiei sau nu.

„Este un proiect în curs. Din punctul nostru de vedere, documentaţia celor de la Rafo nu este completă”, susţin reprezentanţii Eximbank. Aceştia aşteaptă informaţii suplimentare de la consultantul celor de la Rafo pentru a avea o analiză completă.

Rafo a scăpat de datorii, nu şi de pierderi

Deşi a reuşit să scape de mare parte dintre datorii, bilanţul Rafo este departe de a fi suficient de curat pentru ca vreo bancă să crediteze rafinăria. În aceste condiţii, este justificată crearea unei noi societăţi pentru a obţine finaţare. Însă, aceasta nu va avea active cu care să garanteze (probabil va apela la patrimoniul Rafo) şi nici o experienţă în spate, care să convingă băncile că business-ul este viabil.

În cazul Rafo, pierderile imense acumulate în anii trecuţi ar face ca băncile să evite creditarea societăţii. În 2007, compania avea capitaluri proprii negative de un miliard de lei noi (un caz clasic pentru intrarea în faliment), pierderile înregistrate în decursul timpului (1,5 miliarde de lei) neputând fi acoperite de capitalul social şi rezerve. În plus, compania înregistra şi datorii de 1,6 miliarde de lei către stat şi către alte companii – care s-au dovedit a fi actualii acţionari.

În 2008, compania a depus un bilanţ în care apare cu zero datorii pe termen mediu şi lung şi în care, aparent, problema capitalurilor negative a fost rezolvată: capitalul social a urcat de la peste 2 miliarde de lei, fiind de peste 4 ori mai mare decât în anul precedent.

Noul acţionar: un afacerist rus fugit în Austria

În spatele „îmbunătăţirii” situaţiei financiare se află conversia în acţiuni a creanţelor către acţionarii din umbră. Petrochemical Holding din Austria înregistra o creanţă faţă de Rafo de 639,5 milioane de lei. A fost transformată în acţiuni. Rafinăria avea datorii şi faţă de offshore-urile Calder A şi Raglam Overseas (cu aceiaşi acţionari ca Petrochemical), în valoare totală de 878 de milioane de lei, convertite şi ele în acţiuni. În 2005, Calder A a dorit să preia Rafo printr-un contract de novaţie semnat cu Balkan Petroleum, firmă controlată de Marian Iancu, însă AVAS, condus la vremea aceea de Răzvan Orăşanu, a amânat peste un an de zile aprobarea contractului, motivând că doreşte să ştie cine sunt acţionarii din umbra off-shore-urilor. Societăţile s-au dovedit a fi controlate de Iakov Goldovsky, un magnat rus care a dezvoltat afaceri în petrochimie (grupul Sibur), în parteneriat cu Gazprom. În 2002, a fost arestat şi obligat să vândă acţiunile pe care le deţinea la Sibur, presa relatând că arestarea s-ar fi operat la ordinului preşedintelui rus Vladimir Putin.