După reuşita de a adăuga 20 de miliarde de euro la datoria externă şi aceea de a cumpăra patru miliarde de euro foarte scumpi de la bănci, tot ce a mai făcut Guvernul în vijelioasa-i luptă împotriva recesiunii a fost să garanteze. Devine din ce în ce mai clar că unica strategie a celor doi corifei ai anticrizei autohtone, Boc şi Pogea, este să ofere garanţii aruncând răspunderea într-un viitor incert cu o singură cunoscută: plătitorul facturii. Ca şi cum nu era destul, programele lansate au efecte perverse, ce dovedesc că autorii ori nu au habar ce fac, ori sunt rău intenţionaţi.

Aşadar, au lansat programul Prima Casă. Primul efect? Stoparea scăderii preţurilor la locuinţe.

Apoi, după ce s-au trezit cu oiştea creditării în gardul achiziţiei de apartamente noi (din cauză că acestea fuseseră deja ipotecate de dezvoltatori pentru a finanţa construirea lor), au căzut acum la pace cu băncile ca să se poată cumpăra şi apartamente noi, chiar dacă nu sunt degrevate de sarcini. Al doilea efect? Dacă până ieri parcă era, parcă nu era subprime, de aici încolo, cu ipoteci de rang doi, trei sau cum s-or hotărî că se pot vinde locuinţele noi, direct în subprime ajungem, cu garanţia guvernamentală cu tot. În Piaţa Victoriei nu s-o fi auzit zgomotul cu care s-au prăbuşit Freddie Mac şi Fannie Mae?!…

Ce mai urmează? Primul Siloz, Primul Coteţ (pardon, Prima Fermă). La ce bun? Ca să susţină agricultura de subzistenţă şi fărâmiţarea proprietăţii. Ce ne trebuie nouă agricultură pe baze industriale, de ce ar fi nevoie să utilizăm noi oare întregul potenţial agricol al ţării?!…

Otrăvită strategie, garanţia asta pentru orice a Guvernului. Pe termen scurt, e inutilă. Pe termen mediu, ne complică problemele. Pe termen lung, nu face decât să ne vlăguiască finanţele.