Nume celebre ale pieţelor financiare internaţionale stau la coadă să câştige licitaţia pentru administrarea Fondului Proprietatea. Miza: o afacere cu profituri ce pot ajunge la 150 de milioane de euro pe an.

Goldman Sachs, Morgan Stanley, Dresdner Bank, Deutche Bank, Nomura, Merryl Lynch, Dexia, 3i, singurul fond de private equity listat pe bursă, cu o capitalizare de piaţă de 5 miliarde de lire sterline, şi mai multe divizii ale Citibank şi-au anunţat intenţia de a intra în cursa pentru administrarea Fondului Proprietatea.
Miza este într-adevăr interesantă. Un calcul sumar, pornind de la singura evaluare contabilă a acţiunilor care intră în componenţa fondului şi constituie capitalul social al acestuia (4 miliarde de euro), arată că, numai din comisionul anual de management, administratorul poate câştiga circa 60 de milioane de euro (la o valoare minimală a acestui comision de 1,5%, pentru că nu ştim exact care este structura de costuri a fiecărui administrator). Pentru administratorii de fonduri de acest gen, se negociază o clauză de participare la profit, în medie, de 10%-25%. În acest context, dacă randamentul anual este între 8% şi 10%, media pe private equity, administratorul Fondului Proprietatea ar putea rămâne cu aproximativ 120 de milioane de euro pe an, fără să investească niciun cent în acest fond. De obicei însă, administratorul intră şi cu bani proprii într-o astfel de afacere.

Dacă ne uităm şi la partea cealaltă, a proprietarului fondului, vom constata că acesta poate câştiga în jur de 880 de milioane de euro pe an, solicitând un minimum de profit de 0,4 miliarde de euro la cele 4 miliarde introduse iniţial.
Deocamdată, astfel de calcule rămân simple planuri, Fondul Proprietate fiind, în continuare, o instituţie nefuncţională, care oferă prea puţine certitudini pentru un administrator de talia celor enumeraţi mai sus. O primă problemă este lipsa unui cadru managerial. Un administrator nu ştie încă ce va avea voie să facă şi ce nu. Nu i se oferă decât variante, chiar şi acestea ridicând semne de întrebare. O variantă activă ar consta în listarea propriu-zisă a fondului, chiar dacă există prevederea că pentru acest lucru ar trebui ca toate societăţile la care fondul are acţiuni să fie listate. Trebuie să amintim aici că SIF-urile sunt listate pe bursă, chiar dacă au acţiuni la companii nelistate, şi o excepţie s-ar putea face şi în cazul Fondului Proprietatea. Dar trebuie reglementată. O altă problemă legată de această variantă este faptul că statul cere garanţii de profit administratorului de fond. Or, acesta ar putea oferi cel mult ţinte de randament pe un an.

O altă variantă, pasivă, ar fi listarea unor pachete de acţiuni din cadrul fondului chiar pentru lichidarea participaţiilor minoritare. În acest caz, se pune însă întrebarea cine va cumpăra un pachet minoritar într-o societate cu capital majoritar de stat? Doar cei care cumpără în ideea că societatea va fi privatizată şi au astfel şanse să preia şi pachetul majoritar. Dacă nu se găsesc astfel de investitori, pot fi atrase fondurile de investiţii. Aici, apare însă un „dar“. Fondurile cumpără pachete minoritare de acţiuni pentru a încasa dividende, însă nimeni nu le oferă o certitudine că din companiile de stat vor încasa într-adevăr dividente. Mulţi jucători activi de pe piaţa de capital românească văd totuşi mai viabilă listarea unor pachete de acţiuni care aparţin Fondului Proprietatea.

Indiferent de soluţia pe care o va adopta până la urmă, statul trebuie să ţină cont de faptul că Fondul Proprietatea poate fi o soluţie temporară şi pentru o anumită masă de oameni. Va avea nevoie de lichidităţi, pentru că este posibil să apară şi în viitor alte persoane care să-şi revendice proprietăţile naţionalizate. În Spania, încă mai apar cereri de retrocedare din partea victimelor regimului lui Franco, neexistând un termen de prescripţie.  

Amânări fără sfârşit

• ÎNFIINTAREA Fondului Proprietatea a fost hotărâtă în vara anului 2005, odată cu apariţia Legii nr. 247/ 2005, Titlul VII al acesteia stabilind mecanismul de despăgubire a victimelor naţionalizării.

• APARIŢIA efectivă a Fondului a avut loc de-abia în decembrie 2005, ca urmare a unei hotărâri de guvern.

• După ce, timp de patru luni, au fost îndeplinite mai multe formalităţi pentru ca fondul să devină operaţional, în vara lui 2006 urma ca ADMINISTRATORUL să fie ales din cele 31 de companii care depuseseră scrisori de intenţie.

• SCHIMBAREA, în mai 2006, a conducerii societăţii a blocat şi alegerea administratorului, amânată iniţial pentru o dată neprecizată.

• Din iulie 2006, Fondul Proprietatea HIBERNEAZĂ, aşteptând aprobarea ordonanţei de urgenţă pe care a propus-o Guvernului acum aproape un an.