Acest strat, care se întinde între 20 şi 40 de kilometri altitudine, absoarbe cea mai mare parte din razele solare ultraviolete, periculoase pentru organismele vii, jucând prin urmare un rol protector pentru fiinţele vii, conform Agerpres.
Cercetătorii, ale căror lucrări au fost publicate joi în revista americană Science, au calculat că gaura din stratul de ozon a scăzut cu peste 4 milioane de kilometri pătraţi (echivalentul a jumătate din suprafaţa Statelor Unite) din anul 2000, atunci când pierderile de ozon au fost cele mai mari (în timpul primăverii australe, în septembrie şi octombrie).
Studiul, bazat pe măsurători efectuate în luna septembrie timp de 15 ani, arată pentru prima oară şi o stopare trecătoare în acest proces în octombrie 2015, din cauza unei erupţii a vulcanului Calbuco din sudul statului Chile cu şase luni mai devreme.
'În mod global însă gaura din stratul de ozon pare a fi pe cale de vindecare'. De asemenea, potrivit oamenilor de ştiinţă, şi emisiile de clorofluorocarburi continuă să scadă. Potrivit modelelor create pe calculator, o vindecare completă a stratului de ozon ar urma să aibă loc înainte de 2050
