Politicile colonialiste și strategii din sănătate au făcut aproape imposibil ca medicii și oamenii de știință din Africa să-și ducă vaccinurile la studii clinice, potrivit Vice.com.
Continentul african este în prezent dependent de vaccinurile furnizate de celebra alianță a vaccinurilor, GAVI (Alianța Globală pentru Vaccinuri și Imunizare). Descurajând orice încercare a experților africani de a dezvolta propriile vaccinuri.
În statul Osun din sud-vestul Nigeriei, dr. Christian Happi conduce Centrul African de Excelență pentru Genomica Bolilor Infecțioase (ACEGID) și aici echipa sa de cercetători a dezvoltat un vaccin pe bază de ADN anti COVID 19.
Happi este un genetician de renume internațional care s-a format la Harvard. A jucat un rol major în eliminarea unui focar de Ebola în Nigeria și a fost primul care a secvențiat probe de coronavirus în Africa subsahariană, înainte de a identifica ulterior apariția așa-numitei „variante sud-africane” în Nigeria.
În timpul evaluării preclinice și al testelor pe animale, vaccinul dezvoltat de ACEGID, explică Happi, a demonstrat o eficiență de 90% în tratarea mai multor tulpini de COVID-19 care circulă pe continent.
În ciuda acestor rezultate, nu a reușit să obțină nici finanțare publică, nici privată, pentru a duce vaccinul în studii clinice. „Dacă am fi putut produce un vaccin pe continent, problema accesului ar fi fost mai puțin copleșitoare. Dar țările africane nu vor să investească, și atunci cine altcineva va investi?”, spune expertul.
„Apartheid-ul vaccinurilor”
Africa are cea mai mică rată de vaccinare decât orice continent, cu mai puțin de 2% din toate vaccinurile COVID-19 administrate în întreaga lume. Până în prezent, 42 de țări africane s-au alăturat sistemului de partajare a vaccinului COVAX, conceput pentru a oferi vaccinuri națiunilor cu venituri mici și medii.
Analizele arată că cea mai mare parte a Africii subsahariene nu va realiza imunizarea în masă până cel puțin în 2024. O realitate pe care unii experți în sănătate publică o numesc „apartheid-ul vaccinurilor”.
Majoritatea sistemelor de sănătate din Africa sunt aproape complet dependente de donatorii internaționali. O politică despre care Karsten Noko, un avocat din Zimbabwe, spune că este înrădăcinată în trecutul colonialist al continentului.
FMI şi Banca Mondială, împrumuturi condiţionate
FMI și Banca Mondială au acordat împrumuturi condiționate, către peste 40 de națiuni africane, cerând guvernelor să implementeze reforme financiare bazate pe strategii de creștere a pieței libere.
Efectul: cheltuielile pentru servicii sociale, cum ar fi asistența medicală și educația, au fost ignorate, în timp ce au fost puse în aplicare politici destinate liberalizării comerțului.
„FMI și BM au favorizat această extracție continuă de bogăție post-colonială, lăsând țările bogate în resurse naturale și mai sărace, la mâna unor actori străini pentru servicii precum asistența medicală”, spune Dr Eugene Richardson.
Decenii la rînd, Africa a importat 99% din vaccinurile continentului prin UNICEF și prin Alianța Vaccinului (GAVI, prin parteneriate cu donatori internaționali și companii farmaceutice.
După ce GAVI a ajuns pe continent la începutul anilor 2000, a creat un model de afaceri pentru vânzarea vaccinurilor în Africa, în parteneriat cu donatori internaționali și companii farmaceutice.
Peste 40 de națiuni africane își procură în prezent vaccinurile prin GAVI, dar unul dintre efectele negative este că a înăbușit investițiile interne în cercetarea, producția și fabricarea vaccinurilor.
Happi, care caută disperat finanțare pentru vaccinul său anti COVID-19, spune că cea mai mare piesă lipsă a puzzle-ului este responsabilitatea și „voința politică” din partea guvernelor.