Astfel, scenariul de bază pentru anul 2030 include o producţie bazată pe gaze naturale în proporţie de 45%, nuclear – 12%, combustibil solid (cărbune), petrol şi hidro – câte 7%, vânt şi biomasă – câte 6% şi fotovoltaic – 2%. În prezent, din hidrocarburi (petrol şi gaze) se asigură circa 15% din producţia naţională de electricitate, potrivit datelor Transelectrica. Cărbunele produce circa 30% din total, iar energia hidro reprezintă 25%.

Întrebată dacă ponderea mare a gazelor va însemna o adâncire a dependenţei de Rusia, Corina Popescu, secretar de stat în Ministerul Energiei, prezentă la eveniment, a răspuns: ”Şi pentru noi a fost un mare semnal de alarmă acea creştere de gaze naturale şi ne-am uitat la resursele de gaze şi am zis că trebuie să acţionăm cumva, într-o anumită direcţie, iar în scenariul optim ne-am propus să menţinem în mix cărbunele, care ne reduce acea dependenţă. Deci în niciun caz nu ne dorim ca în strategie să ajungem cumva să fim dependenţi. Acesta este motivul pentru care, în scenariul optim, am cerut consultantului să facă o rulare în care cărbunele rămâne important, pentru a nu balansa dintr-o extremă într-alta”.

Potrivit Corinei Popescu, scenariile prezentate în cadrul proiectului de strategie reprezintă semnale de alarmă privind paşii care trebuie făcuţi în continuare de către autorităţi. ”Aceste rulaje şi scenarii sunt semnale de alarmă pentru noi să tragem nişte concluzii şi să definim anumite direcţii. Pentru a elimina acea dependenţă, este nevoie de menţinem în mix cărbunele. Dar, dacă preţul certificatului de dioxid de carbon se va întâmpla aşa cum arată proiecţia la nivel european (să crească de la 6 euro pe tonă în prezent la 30 de euro în 2030 – n.r.), atunci este o problemă cu cărbunele şi poate trebuie să ne gândim la o piaţă de capacităţi pentru cărbune, ca să îl menţinem în mix şi asta înseamnă tot o presiune suplimentară pentru consumatorul final, care până la urmă plăteşte orice mecanism”, a continuat Popescu.

Potrivit acesteia, trebuie stabilit dacă producţia pe cărbune poate rămâne în mixul energetic cu centrale flexibile, care să poată prelua şocurile produse de regenerabile, până la dezvoltarea de tehnologii alternative pe partea de stocare a electricităţii. La rândul său, Radu Dudău, coordonatorul de proiect, a arătat că producţia de gaze onshore va scădea, iar gazele naturale din Marea Neagră pot intra în exploatare în prima parte a anilor 2020, în funcţie de preţul gazelor la nivel internaţional. Cu toate acestea, Dudău consideră că nu se va ajunge în situaţia în care gazele interne ale ţării se vor epuiza în 15 ani.

”Până în 2030, România îşi poate asigura necesarul de gaze. Avem potenţial de a dezvolta sectorul de upstream. Până în 2030, România nu are un motiv să fie alarmată că nu-şi poate asigura potenţialul de gaz. La rata actuală de depletare, dacă nu am mai pune nimic nou cu consumul actual, datele arată că gazul se va epuiza în următorii 15 ani, însă este exclus să se întâmple asta”, a mai spus Radu Dudău. Investiţiile necesare în sectorul energetic românesc se ridică la 1,5 – 2 miliarde de euro pe an, potrivit datelor preliminare din strategia energetică, prezentate în urmă cu două săptămâni de Ministerul Energiei. (Sursa: Agerpres)