Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba. Având în vedere profiturile imense pe care le obţine, Gazprom a găsit banii necesari pentru a plăti un imn al companiei. Atât cântecelul, cât şi clipul aferent, aduc aminte de era sovietică. Faţa personajului care cântă şi vocea dogită de băutură sunt o dovadă incontestabilă a faptului că imnul provine din Rusia.
Cântecul are acorduri înălţătoare pentru muncitorul rus, căruia i se adresează. Versurile sunt adaptate unui auditoriu strict creionat, lucru ce se vede din îndemnul „să bem” cuprins în refren. În rest, versurile prezintă în stilul cunoscut nouă înainte de 1989 o realitate idilico-onirică despre Gazprom.
Menit să fie o „carte albă” a Gazprom, imaginile prezintă oameni la lucru, muncă şi diverse utilaje… ce mai, un colaj plăcut ochiului ce preferă peisagistica industrială. Spre final, apar la o recepţie nişte personaje cu feţe încruntat de serioase, mai toţi asemănători cu preşedintele moldovean Vladimir Voronin. Din imagini lipsesc infrastructura ruginită şi la pământ a Gazprom, utilajele învechite şi urmele exploziilor din reţeaua de gaz.
În orice caz, când gazul este atât de ieftin şi îl vinzi atât de scump, trebuie să faci şi ceva nefolositor cu surplusul de bani.
