O veche zicala de dinainte de ‘89 spune ca atunci cand Moscova stranuta, toata Europa raceste. Nimic mai adevarat; o demonstreaza criza ruso-ucraineana pe tema pretului gazelor naturale. Dar daca prin Europa lucrurile au revenit oarecum la normal, la noi nu s-au linistit deloc. Ba, dimpotriva.


Problema diminuarii presiunii la gazele naturale care ne vin de la rusi se pune in fiecare iarna, cand temperaturile coboara semnificativ sub zero grade. si asta indiferent daca Europa are sau nu probleme similare. De aceasta data, norocul a fost ca atunci cand rusii au strans robinetul ucrainenilor, la noi temperaturile erau pe plus. si tot in fiecare iarna revine in atentie proiectul Nabucco, gazoductul care ar trebui sa lege exploatarile de gaze din zona Marii Caspice, Iran, Irak sau Egipt, mai ieftine, de Europa Occidentala, via Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria, cu punct terminus in Austria. Gazoductul ar urma sa livreze europenilor circa 25 de miliarde de metri cubi pe an, iar fiecare dintre tarile tranzitate sa primeasca in schimbul tranzitului 11 miliarde de metri cubi pe an. Romania depinde in proportie de 40% de gazele rusesti, adica trebuie sa importe circa sapte miliarde de metri cubi anual de la singura sursa disponibila in momentul actual. Prin urmare, Nabucco ar rezolva problema. Numai ca partea de finantare a proiectului de 4,6 miliarde de euro care revine Romaniei se ridica la 800 de milioane de euro. Daca luam in calcul ca Guvernul acorda anual subventii de circa 120-130 de milioane de euro si mai adaugam cei 1,7 miliarde de euro pe care ar trebui sa ii achitam an de an Rusiei, daca pretul solicitat noua de Gazprom pe mia de metri cubi de gaze se va mentine la 285 de euro, parca ar merita investitia.

Incepand cu 1 ianuarie, Romania plateste 280 de euro pe mia de metri cubi de gaze naturale importate de la Gazprom prin intermediul Wintershall Erdgas Handelshaus (WIEE), un joint-venture Wintershall (Germania) – Gazprom. Dupa primul trimestru al acestui an, conform contractului semnat pe 30 de ani, pretul va urca pana la 285 de euro pe mia de metri cubi, cel mai mare platit de vreo tara pana in prezent. Anul trecut, pretul mediu platit pe aceeasi mie de metri cubi de gaze, importata prin aceeasi companie de la acelasi Gazprom, a fost de 218 euro.

Sa fie vorba de acelasi pret politic al gazelor ca in cazul Ucrainei sau Moldovei sau de incapacitatea noastra de a negocia?



“Voi solicita companiei Wintershall sa fundamenteze tarifele practicate”, a declarat Codrut seres, ministrul economiei si comertului. “Romania nu negociaza cu Rusia sau cu Gazprom importul de gaze naturale. Negocierile cu compania rusa sunt purtate de companiile comerciale care opereaza in domeniul gazelor, Distrigaz Nord, Distrigaz Sud, Romgaz, ELCEN sau Termoelectrica”, mai spune ministrul, in replica la acuzele cum ca el ar fi negociat in mod direct, la Moscova, contractul cu Gazprom.

In afara faptului ca este unul dintre principalii agenti termici, gazele naturale sunt vitale pentru industria chimica si farmaceutica din Romania. Din pacate, alternativa numita Nabucco este destul de indepartata, demararea proiectului fiind programata pentru 2008, iar finalizarea acestuia urmand sa mai astepte alti trei ani. Analistii pietei apreciaza insa ca exista posibilitatea ca prima faza, sau macar alocarea unei parti din necesarul de fonduri din partea Uniunii Europene, sa se inceapa inca din acest an, cand presedintia UE va fi detinuta de Austria. Principala companie de petrol si gaze austriaca, OMV, in care statul este actionar, e direct interesata de lansarea proiectului, fiind actionar cu 20% in consortiul Nabucco Gas Pipeline International Ltd, care ar urma sa administreze gazoductul Nabucco. Ceilalti actionari, fiecare cu o participare de 20%, sunt MOL (Ungaria), Transgaz (Romania), Bulgargaz (Bulgaria) si Botas (Turcia).

Dar in conditiile climatului din Iran, tensionat si neprielnic Occidentului, ale instabilitatii care se manifesta inca in Irak si tinand cont de faptul ca statele din zona Marii Caspice se afla sub influenta Moscovei, sansele ca Nabucco sa devina realitate, in timpul estimat, sunt destul de mici. Unde mai pui ca la orizont se prefigureaza doua alternative: conducta “Schroeder – Putin”, cum a numit-o presa occidentala, ar lega direct Rusia de Germania. Pe langa aceasta, un alt proiect, care ar urma sa lege exploatarile de gaze din Africa de Nord de Italia printr-o conducta sub-mediteraneana, se afla pe masa Uniunii Europene.

Astfel, se prea poate sa ramanem la eternele sperante numite reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda si la hidrocentralele de pe Dunare, dintre care cel putin una dezvoltata in parteneriat cu bulgarii. Costurile? Necunoscute…



“Romania nu negociaza cu Rusia sau cu Gazprom importul de gaze naturale. Negocierile cu compania rusa sunt purtate de companiile comerciale care opereaza in domeniul gazelor.”

Codrut Seres,

ministrul economiei si comertului







Cum se formeaza pretul

Pe langa pretul negociat direct cu Gazprom, la formarea pretului final la consumator al gazelor naturale mai intra diferite alte componente, fixe sau variabile, in functie de acordurile internationale de tranzit:

• taxele de tranzit percepute de fiecare stat


• taxele vamale la intrarea pe teritoriul fiecarui stat tranzitat


• TVA si accize


• costurile aferente distributiei

Preturile de import se negociaza si in functie de cantitatile solicitate si perioada de derulare a contractelor. In negocierea contractelor, se tine seama si de sursele alternative de alimentare existente. Romania nu are alta sursa in afara de gazul rusesc.

Alternative la gazul rusesc

• Gazoductul Nabucco ar urma sa lege exploatarile de gaze din zona Marii Caspice, Iran, Irak sau Egipt, mai ieftine, de Europa Occidentala, via Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria, cu punct terminus in Austria. Acesta ar urma sa livreze europenilor circa 25 de miliarde de metri cubi pe an, iar fiecare dintre tarile tranzitate sa primeasca in schimbul tranzitului 11 miliarde de metri cubi pe an.
• Resursele de gaze naturale din Marea Nordului, la care Romania ar avea acces prin interconectarea Romgaz cu MOL Ungaria.


• Finalizarea lucrarilor la reactoarele trei si patru ale Centralei Nucleare de la Cernavoda si ridicarea altor doua hidrocentrale pe Dunare.

Piata romaneasca de gaze naturale

Romania consuma anual circa 18 miliarde de metri cubi de gaze naturale, productia interna fiind de circa 11 miliarde de metri cubi. Principalii consumatori sunt cei casnici, care utilizeaza gazele pentru incalzitul locuintelor si industriile chimca si farmaceutica. 60% din necesarul de consum de gaze al Romaniei este asigurat de productia interna, prin Romgaz, companie de stat, si OMV-Petrom.
Romania a importat din 1993 si pana in prezent peste 40 de miliarde de metri cubi de gaze naturale din Rusia.

Contractul cu Gazprom pentru furnizarea de gaze a fost semnat in 1992 si prelungit anul trecut pana in 2030. Majoritatea tranzactiilor se desfasoara prin casa de comert WIEE, in care actionari sunt Wintershall si Gazprom, cu cote egale. WIEE detine 51% din Wirom Gas, un joint-venture cu Distrigaz Sud pentru distributia de gaze naturale in sudul Romaniei.

Cei mai Dependenti

Finlanda si Slovacia sunt dependente in totalitate de gazul rusesc si platesc circa 240 dolari pe mia de metri cubi.


Bulgaria si Macedonia cumpara din Rusia circa 95% din gazul utilizat si platesc, deocamdata, 120 de dolari pentru mia de metri cubi.

ANKARA ARE REGIM PREFERENTIAL

Grecia, Austria si Polonia importa de la rusi intre 60 si 65% din gazul utilizat. Toate platesc 240 de dolari pe mia de metri cubi.

Turcia depinde in proportie de 60% de gazele din Rusia si plateste doar 140 de dolari pe mia de metri cubi.

PRAGA LA MILA MOSCOVEI

Circa 73% din gazul folosit in Cehia provine de la “fratele cel mare”, pentru care plateste 240 de dolari pe mia de metri cubi.

Ungaria depinde in proportie de 72% de gazul rusesc si scoate din buzunar aproximativ aceeasi suma.

BUCURESTIUL S-A ARS

Romania scoate din buzunar 285 de dolari pentru mia de metri cubi, cel mai mare pret din Europa. Depindem in proportie de 40% de Moscova.

Moldova da 80 de dolari pentru mia de metri cubi si incearca sa evite dublarea pretului, ceruta de Gazprom.

KIEVUL A SCAPAT DEOCAMDATA

Ucraina plateste 95 de dolari pe mia de metri cubi. Dupa renegociere, Kievul importa doar 30% din necesar din Rusia.

Belarus depinde in totalitate de gazul rusesc, pentru care plateste un tarif preferential de 47 de dolari pe mia de metri cubi. Armenia si Georgia platesc 110 dolari pe mia de metri cubi.

BERLINUL CUMPARA CEL MAI MULT

Germania este cel mai mare client al Moscovei si importa 41% din necesar, 37 de miliarde de metri cubi anual, la pretul de 240 dolari pe mia de metri cubi.

Franta si Italia cumpara 31% si, respectiv, 34% din necesar din Rusia si platesc 240 de dolari pe mia de metri cubi.

Moscova ridica miza pe piata mondiala a energiei

CALCULE Rusia vrea sa controleze gazul caspic, pentru a-si consolida pozitia de lider



“Vom exporta in Ucraina 17 miliarde de metri cubi de gaz, la pretul de 230 de dolari, si 34 de miliarde de metri cubi din Asia Centrala, la preturi mai mici.”

Aleksei Miller,

presedintele Gazprom







Gazul a devenit, in ultimul deceniu, alternativa cea mai raspandita la consumul de petrol. Dupa ce rusii, care controleaza un sfert din rezervele mondiale, si-au “aratat coltii”, europenii trebuie sa gaseasca noi surse pentru calmarea apetitului lor energetic.

De la inceputul anului, “santaj” a fost cuvantul cel mai utilizat pentru miscarea Gazpromului, care a cerut cresterea de patru ori a pretului pe care Ucraina il plateste pentru gazul siberian. Timp de trei zile, europenii au contemplat ingroziti cum razboiul dintre cele doua republici ex-sovietice ii transforma in victime colaterale. Scaderea presiunii gazelor cu 25% in Italia, cu o treime in Franta sau cu 50% in Ungaria a dat de gandit Bruxelles-ului. In urmatoarele doua decenii, va creste dependenta de gazul rusesc, pe masura ce rezervele din Marea Nordului se vor diminua. “Ce se va intampla cand Rusia va controla jumatate din piata europeana?”, se intreaba ingrijorati responsabilii europeni.

Dupa intalnirea de urgenta a acestora, din prima saptamana din 2006, cuvantul de ordine din cancelarii a devenit “diversificare”. Mai multe surse de aprovizionare inseamna mai putin loc de santaj. “Ursul rus” nu trebuie sa controleze de unul singur borcanul cu miere al pietei energetice europene.

O solutie ar fi cresterea ponderii importurilor de gaze lichefiate. Spania deja importa 40% din necesarul sau din Algeria, Qatar sau Nigeria. Avantajul imediat al acestei solutii este independenta de conductele, atat de politizate, ale Gazpromului. Cum capacitatea vaselor de transport speciale este excedentara cu circa 10%, potrivit Financial Times, exista sanse reale de crestere rapida a importurilor. Nu peste noapte. Terminalele de racire a gazului sunt investitii serioase, pe care nu oricine si le permite.

O alta varianta, mult dezbatuta si in Romania, este cea a gazelor din Asia Centrala, aduse in Europa pe variante ce ocolesc conductele rusesti.

Acordul ruso-ucrainean deschide usa gazelor asiatice

Cheia de bolta a “pacii de la Moscova”, asa cum mai este numit tratatul ce reglementeaza pretul gazelor importate de Ucraina, este gazul provenit din afara Rusiei. Gazprom va livra la pretul “european” gazele rusesti si la un pret de cinci ori mai mic gazul din Turkmenistan, Kazahstan si Uzbekistan. De ce nu a fost posibil un astfel de aranjament si pentru alte state? De ce accepta republicile din Asia Centrala un pret de dumping? Sunt doar cateva intrebari referitoare la un contract mai complicat decat pare la prima vedere.

Acordul aduce in scena gazele din Asia Centrala prin conductele rusesti, si nu prin Turcia, asa cum vor europenii. Gazprom devine astfel broker pentru cele trei republici ex-sovietice. Compania va putea negocia in numele acestora cu europenii. Ceea ce inseamna asumarea unei pozitii de arbitru intre ofertant si cumparator.

Mai mult, Rusia vrea sa vanda direct gaze Turciei, prin intermediul unei conducte ce traverseaza Marea Neagra. Ankara, spera rusii, va fi astfel mai putin dispusa sa sustina proiectul conductei ce ar putea prelua gaz din Asia Centrala catre Europa. Un calcul similar sta in spatele conductei baltice, care va lega direct Rusia de Germania, eliminand intermediarii incomozi.
Grupul rus prevede majorarea achizitiilor de gaze din statele central-asiatice la circa 100 miliarde de metri cubi pe an (doua treimi din exportul rusesc din 2004), pana in 2010, pe masura ce productia zacamintelor sale din vestul Siberiei se va diminua, iar dezvoltarea unora noi, in zona arctica, cere timp si investitii masive.

Faptul ca Gazprom controleaza zacamintele caspice este un semnal puternic pentru potentialii investitori straini, care vor putea cumpara, din aceasta saptamana, actiuni la cea mai importanta companie de gaze din lume. Dupa mai bine de un deceniu de ezitari, Moscova a decis sa lase strainii sa cumpere actiuni, nu inainte de a-si fi asigurat controlul a peste 50% din Gazprom.
In timp, pretul gazului asiatic va creste, iar cele trei state asiatice vor redescoperi in Rusia un aliat ce le protejeaza interesele. Din acest punct de vedere, Europa a pierdut o ocazie importanta, pentru ca nu a facut pasi concreti in atragerea de partea sa a jucatorilor din Asia Centrala. Nota de plata a acestei erori soseste in fiecare iarna la consumatorii de pe Batranul Continent.

Istoria gazului rusesc e plina de momente tensionate

1994. Ucraina ameninta ca nu va preda armele nucleare existente pe teritoriul sau daca Moscova nu reia livrarea gazelor. Romania este acuzata de un oficial al Gazprom ca fura din gazul destinat Turciei.

Ianuarie 1996. tarile alimentate cu gaze naturale prin conducte ce traverseaza Ucraina inregistreaza diminuari ale cantitatilor livrate.

1997. Tensiuni intre Bulgaria si Rusia cu privire la pretul gazelor.

Ianuarie 1999. Rusia acuza Ucraina ca sustrage din gazul destinat Europei Occidentale.

Iunie 2000. Moscova acuza Ucraina de insusire ilegala, in fiecare luna, a unei cantitati de 1,2-1,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Martie 2001. Gazprom da in judecata statul ucrainean, ca urmare a furturilor de gaze naturale din conductele catre Europa.

Februarie 2004. Rusia suspenda, pentru scurt timp, livrarile catre Belarus.

Noiembrie 2005. Gazprom anunta noile preturi pentru tarile CSI.

Ianuarie 2006. Rusia si Ucraina cad la pace in privinta pretului pentru gazele livrate Kievului.

Tarifele de tranzit au parfum politic

• Belarus nu percepe nici o taxa pentru gazele rusesti pe care ii tranziteaza teritoriul. In schimb, Minskul are parte de cel mai mic pret, din afara Rusiei.


• Dupa negocieri dure, Ucraina va percepe 1,6 dolari pe mia de metri cubi la 100 de kilometri.


• Bulgaria plateste sub pretul pietei gazul rusesc, pentru ca presteaza servicii de distributie pentru Grecia si Turcia.


• Moldova primeste 2,5 dolari la mia de metri cubi si suta de kilometri, in timp ce Germania taxeaza cu un euro, iar Austria, cu doi euro aceeasi cantitate.