În contextul unei Europe tot mai dependente de importurile de resurse energetice, grupul Gaz de France (GdF) consideră că cea mai mare provocare este identificarea unor noi surse de aprovizionare cu gaze. Abordarea problematicii energetice la nivel european a cunoscut o schimbare radicală în ultimii trei-patru ani, consideră Jean Francois Cirelli, preşedinte-director general al grupului Gaz de France (GdF). Astfel, dacă în anii precedenţi problematica energetică nu era în pri
În contextul unei Europe tot mai dependente de importurile de resurse energetice, grupul Gaz de France (GdF) consideră că cea mai mare provocare este identificarea unor noi surse de aprovizionare cu gaze.
Abordarea problematicii energetice la nivel european a cunoscut o schimbare radicală în ultimii trei-patru ani, consideră Jean Francois Cirelli, preşedinte-director general al grupului Gaz de France (GdF). Astfel, dacă în anii precedenţi problematica energetică nu era în prim-plan pentru că preţul petrolului era scăzut şi exista percepţia că energia este abundentă şi ieftină, astăzi, siguranţa alimentării cu energie şi gaze reprezintă o prioritate a Europei. Creşterea abruptă a preţurilor petrolului, gazelor şi cărbunelui, perspectiva accentuării dependenţei de importurile de resurse energetice, criza ruso-ucraineană din ianuarie 2006 şi schimbările climatice fără precedent au fost factorii ce au condus la regândirea politicii energetice europene, a explicat preşedintele Gaz de France. „Conştientizarea dependenţei energetice şi a vulnerabilităţii a fost ca un electroşoc pentru europeni“, a subliniat Cirelli.
În acest context, Europa are nevoie de companii energetice mari care să dispună de capacitatea de a face investiţii considerabile şi forţa de a negocia, în special la capitolul gaze naturale, cu parteneri puternici precum Gazprom. Preşedintele GdF consideră că intenţia Uniunii Europene de a impune separarea activităţii companiilor integrate (n.r. separarea infrastructurii de transport de zona de generare) este o greşeală strategică. „Schimbarea proprietăţii unui activ nu rezolvă problemele de fond ale pieţei. Putem să avem companii integrate şi să respectăm directivele europene de a nu face discriminări privind accesul altor furnizori la infrastructura de care dispunem“, a declarat Cirelli. El a mai subliniat că „dacă ideea este să avem companii mici pe piaţa europeană de energie, va veni un moment în care vom plăti“. Având în vedere aceste considerente, intenţia Guvernului de la Bucureşti de a crea o companie energetică integrată reprezintă, în opinia preşedintelui GdF „o idee interesantă“, care arată că autorităţile române înţeleg miza energetică.
Gaze la pachet cu electricitatea
Cât priveşte prezenţa grupului GdF pe piaţa românească, Francois Cirell a arătat că se doreşte consolidarea acesteia prin implicarea în proiecte diverse, precum cele de stocare a gazelor, dar şi producţia de electricitate. Astfel, grupul francez intenţionează să investească în dezvoltarea unor depozite de gaze în cavităţi saline. GdF este singurul operator independent de depozite de stocare a gazelor din România, fiind acţionar majoritar în societăţile Amgaz (65%) şi Depomureş (59%). Grupul francez intenţionează să investească în proiecte de generare a energiei, pentru a putea lansa pe piaţă o ofertă de gaze şi electricitate la pachet. „Vom investi în termocentrala de la Galaţi şi în capacităţi eoliene de producere a energiei“, a explicat Cirelli. În acelaşi timp, grupul este interesat şi de implicarea în dezvoltarea interconexiunilor reţelelor de gaze ale României cu Ungaria şi Bulgaria. Preşedintele GdF a precizat că nu există un plafon stabilit pentru investiţiile din sectorul energetic românesc şi că numărul proiectelor în care se va implica grupul depinde de oportunităţile de pe piaţă. Investiţiile anuale ale GdF în România se ridică, în prezent, la 80-100 milioane de euro. Jean Francois Cirelli a mai explicat că, deşi România are avantajul major al faptului că îşi asigură din producţia proprie două treimi din consumul de gaze, trebuie să realizeze investiţii importante mai ales în sensul diversificării surselor de aprovizionare, pentru că există riscul ca situaţia să se schimbe în viitorii zece ani. „Peste zece ani s-ar putea ca România să importe 70% din gazele naturale necesare“.
Acesta este unul din motivele pentru care Cirelli consideră că România ar trebui să persevereze în dezvoltarea proiectului Nabucco, care oferă avantajul unei noi surse de gaze. „Dacă ne întrebaţi acum, noi spunem da proiectului Nabucco şi dăm o şansă gazoductului South Stream, dacă se va dovedi rentabil. Noi suntem interesaţi de orice sursă nouă de gaze“, a concluzionat Cirelli.
INVESTIŢII
737 milioane de lei a investit grupul Gaz de France, acţionarul majoritar al Distrigaz Sud, în modernizarea reţelei şi dezvoltarea societăţii de distribuţie a gazelor.
Capital – Editia nr. 17, data 30 aprilie 2008