Departe de ochii publicului, protejați de mass-media pe care o alimentează cu publicitate, membrii acestei frății au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a împiedica această reformă. Marile firme de consultanță fiscală, clienții acestora (majoritatea cu capital străin) și unele ambasade au exercitat o presiune constantă asupra mea, fie direct, fie prin intermediul presei sau a politicienilor pentru a bloca schimbările de la DGAMC și orice altă măsură cu impact major în lupta anti-evaziune din această zonă.
De exemplu, un ambasador „periat” și lăudat de presa progresistă a venit la mine în birou, însoțit de un om de afaceri din țara pe care o reprezenta, un evazionist notoriu, presându-mă să dispun deblocarea rambursării TVA într-un caz de evaziune (cca 20 milioane euro), pe care îl aveam în instrumentare. La câteva minute după ce a ieșit din biroul meu am anunțat instituțiile abilitate. În zilele următoare, citeam iarăși prin presă o serie de elogii aduse aceluiași ambasador, cunoscut în spațiul public drept un adversar al intrării României în Schengen, exact de jurnaliștii care promovează valorile occidentale și care îl dădeau ca exemplu de bune practici și onestitate pe acest „amic” al concetățenilor evazioniști.
Ani de zile a fost o practică constantă intervenția ambasadelor, în principal din spațiul UE, pentru susținerea intereselor marilor companii cu capital străin în relația cu Fiscul, în timp ce o eventuală intervenție a vreunui reprezentant ales al poporului român în Parlament este considerată trafic de influență.
Vă asigur că acest lucru se întâmplă și în prezent cu singura deosebire că, astăzi, cei puși să vegheze asupra securității finanțelor României au ajuns simpli servanți, executanți docili ai acestor interese. Cazul marilor operatori din industria jocurilor de noroc a produs consternare! Dar, despre acest subiect vom vorbi cu altă ocazie.
