Am participat, în seara de 18 nov. 2021, la emisiunea Sinteza Zilei de la Antena 3. Invitația a fost făcută după ce judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis, printr-o sentință definitivă, că Dosarul Revoluției din 1989 se va întoarce la Parchetul Militar. Mihai Gâdea mi-a adresat o întrebare deloc nouă, dar la care n-am dat niciodată un răspuns complet nuanțat. Mai exact, am fost întrebat dacă îmi pare rău de faptul că soții Ceaușescu au fost executați.
Am răspuns simplu: „Nu!“.Merită să detaliez.”, notează Gelu Voican în începutul comentariului său.
”Lucrurile nu sunt negre sau albe”
”Întrebarea dacă îmi pare rău de ei nu comportă un răspuns afirmativ sau negativ. Lucrurile nu sunt albe sau negre. Moartea oricărui om este o tragedie. Privită astfel situația, răspunsul meu ar putut să fie astăzi „da“.
Dar eu și după 32 de ani, cred la fel ca-n ‛89, nu dintr-o ură personală față de Ceaușescu, ci în urma unei gândiri impersonale, supusă principiului necesității – mureau oameni nevinovați pe străzi la întâmplare.
Adresez însă tuturor celor care „m-ar condamna“ că nu mă căiesc aceste întrebări concrete:
- vă pare rău de oamenii care au murit în închisorile comuniste?
- vă pare rău de femeile care au murit provocându-și avort?
- vă pare rău de bisericile dărâmate?
- vă pare rău de miile de suflete de copii abuzate de către Securitate care – profitând de tinerețea și de naivitatea lor –, îi transforma în informatori?
- vă pare rău de oamenii torturați de Securitate, în temeiul unor reclamații mincinoase?
Dacă răspunsul Dumneavoastră la aceste întrebări minimale – lista ar putea fi mult mai lungă, în funcție, evident, și de experiențele celor care au trăit în acei ani –, este nu, atunci se poate conchide că viețile cetățenilor de rând nu contează și că importanți au fost doar soții Ceaușescu.”, a continuat acesta.
”Am simțit o eliberare”
”Dați-mi voie să fiu om și să-mi pese mai mult de cei de lângă mine. Am trăit în mijlocul lor, am suferit împreună, am simțit din plin teroarea și represiunea Securității. am fost închis și am avut parte de multe alte prejudicii. La fel ca milioane de români, în ziua de Crăciun a lui 1989, am simțit o eliberare. Cei care judecă astăzi o fac fără să fi trăit experiența directă a acelor vremuri.”, încheie Gelu Voican comentariul.