Când președintele rus Vladimir Putin a ordonat invadarea Ucrainei în februarie 2022, el a avut în vedere o confiscare rapidă a capitalei, Kiev, și o schimbare a guvernului, la fel cum au făcut sovieticii în Ungaria în 1956 și în Cehoslovacia în 1968. Dar războiul este încă în derulare și nimeni nu știe când sau cum se va termina, a scris Gen. (R) Alexandru Grumaz într-un editorial.
Gen. (R) Alexandru Grumaz: Războiul viitorului: o șaorma cu de toate!
”Obiectul politic este scopul, războiul este mijlocul de a-l atinge, iar mijloacele nu pot fi niciodată luate în considerare izolat de scopurile lor”-scria generalul prusac Carl von Clausewitz.
În cea mai mare parte a celei de-a doua jumătăți a secolului XX, planificatorii strategici americani s-au confruntat cu o provocare destul de statică: un Război Rece în care conflictul dintre superputeri a fost ținut în loc prin descurajarea nucleară, devenind fierbinte doar în lupte cu proxi care erau costisitoare, dar ușor de controlat, scrie Gen. (R) Alexandru Grumaz.
Prăbușirea Uniunii Sovietice a pus sfârșit acelei epoci. La Washington, în anii 1990, războiul a devenit o chestiune de adunare de coaliții pentru a interveni în conflicte ”discrete”, când actorii răi își invadau vecinii, alimentau violența civilă sau etnică sau masacrau civili. Acum mai greu este să prezici ce fel de război ar putea aduce viitorul.
Când războiul se schimbă, noua formă pe care o ia vine aproape întotdeauna ca o surpriză. Începând cu 11 septembrie 2001, atenția s-a îndreptat către organizațiile teroriste, insurgenți și alte grupuri nestatale. A rezultat „Războiul împotriva terorii”. A fost un război în general limitat ca amploare și purtat în locații îndepărtate împotriva adversarilor în umbră.
Moartea în 2011, în Pakistan, a lui Osma Bin Laden datorată echipei US Navy SEAL a fost punctul culminat al acestei lupte
Intrând în noul secol viziunea noastră s-a schimbat fundamental. Avem război între state dar și între state și organizații teroriste acolo unde tensiunile au rămas nerezolvate de deciziile ONU. Fără îndoială avem în Europa cel mai mare război terestru din de la al Doilea Război Mondial. Războiul din Ucraina a remodelat geopolitica globală implicând alte zeci de state cu sprijin financiar și material de război (Grupul de la Rammstein cu 52 de state). Între timp, China, Iranul și Coreea de Nord au asistat Rusia în moduri care au surprins comunitatea internațională (muniții, tehnologie, militari).
Lumea economică se divide între G7 ( 7 state bogate cu 43% din PIB-ul global) și BRICS, o replică palidă a primei care desemnează Sudului Global, dar care se organizează (populație majoritară în cele nouă sate care o compun și 24% din PIB-ul global). La mai puțin de doi ani de la invazia Rusiei, Hamas a efectuat brutalul său atac terorist din 7 octombrie 2023 asupra Israelului, provocând un atac extrem de letal și distructiv israelian asupra Gaza. Conflictul s-a extins rapid într-o afacere regională complexă, implicând mai multe state și un număr de actori nestatali capabili. A deschis cale unui conflict direct Iran-Israel.
S-a încheiat o epocă a războaielor și a început alta!
Atât în Ucraina, cât și în Orientul Mijlociu, ceea ce a devenit clar este că domeniul de aplicare relativ îngust care a definit războiul în perioada post-9/11 s-a lărgit dramatic. S-a încheiat o eră a războiului limitat; a început o epocă a conflictului cuprinzător. Avem oare un război total? Se pare că da fiindcă la ora actual militari care participă la conflict se bazează pe resurse vaste, mobilizează industria de apărarea dar și concetățenii (reinventează statutul încorporării militarului), guvernele acordă prioritate războiului.
Datorită noilor tehnologii și a legăturilor profunde ale economiei globalizate, războaiele de astăzi nu sunt doar o repetare a conflictelor mai vechi. Ele introduc lecții tactice și strategice noi și echipamente militare de ultimă generatie în care Inteligența Artificială și-a făcut loc. Aceste evoluții ar trebui să-i oblige pe strategii și planificatorii să regândească modul în care se pregătesc pentru război.
Deși nu sunt fan al generalului Carl von Clausewitz îl citez pentru că are dreptate când ne uităm și analizăm lecțiile din conflictele actuale. El spunea: ”Multe rapoarte de informații în timpul războiului sunt contradictorii; chiar mai multe sunt false, iar majoritatea sunt incerte”. Noi trebuie să selectăm lecțiile războiului și să le analizăm pentru a înțelege noua logică din spatele utilizării noilor tehnologii și a noilor concepte de luptă.
Occidentul, să se concentreze mai degrabă pe uzură decât pe manevră
Dacă Occidentul este serios cu privire la posibilitatea unui conflict între marile puteri, trebuie să analizeze cu atenție capacitatea sa de a duce un război prelungit și să urmeze o strategie concentrată mai degrabă pe uzură decât pe manevră. Războaiele de uzură necesită propria „Artă a Războiului” și sunt luptate cu o abordare „centrată pe forță”, spre deosebire de războaiele de manevră care sunt „concentrate pe teren”. Noile războaie sunt înrădăcinate în capacitatea industrială masivă pentru a permite înlocuirea pierderilor, adâncimea geografică pentru a absorbi o serie de înfrângeri și condiții tehnologice care împiedică mișcarea rapidă în terenul operațional.
În războaiele de uzură, operațiunile militare sunt modelate de capacitatea unui stat de a înlocui pierderile și de a genera noi formațiuni, nu manevre tactice și operaționale. Este cel mai probabil să câștige partea care acceptă natura de uzură a războiului și se concentrează pe distrugerea forțelor inamice, mai degrabă decât pe câștigarea terenului. Un fel de șaorma cu de toate!