O radiografie a tinerei generaţii, realizată recent de revista „Fortune“, a ajuns la concluzia că avem de-a face cu „cea mai performantă forţă de muncă din istorie“, caracterizată de optimism, ambiţie, pasiune pentru risc şi originalitate. „Capital“ a încercat un demers asemănător, raportat de această dată la românii din mediul urban, cu vârste între 20 şi 30 de ani. Şi a descoperit că, deşi suntem mai săraci şi aparţinem un
O radiografie a tinerei generaţii, realizată recent de revista
„Fortune“, a ajuns la concluzia că avem de-a face cu „cea mai
performantă forţă de muncă din istorie“, caracterizată de optimism,
ambiţie, pasiune pentru risc şi originalitate. „Capital“ a încercat un
demers asemănător, raportat de această dată la românii din mediul
urban, cu vârste între 20 şi 30 de ani.
Şi a descoperit că, deşi suntem mai săraci şi aparţinem unei
culturi diferite, avem, totuşi, ceva în comun cu americanii: o
generaţie de tineri care împărtăşeşte aceleaşi valori.
Tinerii
regretă că nu au avut vârsta de acum imediat după Revoluţie, când şi-ar
fi putut pune mai uşor în aplicare ideile de afaceri. Aflaţi pe o piaţă
a muncii concurenţială, majoritatea lucrează în multinaţionale. Această
opţiune este însă doar una temporară, pentru a acumula experienţă.
Într-o proporţie covârşitoare, 73%, tinerii plănuiesc să-şi deschidă
propria afacere pe viitor, potrivit unui studiu realizat recent de
agenţia de publicitate Leo Burnett (pe un eşantion ceva mai scăzut ca
vârstă, de 16-24 de ani, decât cel luat în considerare de „Capital“).
Ei consideră deja desuetă munca „la patron“, unde programul este fix,
sau, şi mai rău, prelungit, iar ideile lor riscă să fie ignorate în
faţa celor ale şefilor.
În plus, acest procentaj ridicat indică preferinţa pentru risc, pentru
angajamentul pe cont propriu, şi, mai ales, pentru independenţă. Nu
este neapărat vorba de independenţa financiară, cât mai ales de
libertatea de acţiune, după principiul „dacă vreau să plec miercuri la
ora două la munte, pot s-o fac fără să mă justific în faţa nimănui“.
Până atunci, cei deja angrenaţi în sistemul corporatist menţin ştacheta
cât mai sus, conştienţi fiind de criza de forţă de muncă şi de
eforturile pe care companiile sunt dispuse să le depună pentru a-i
atrage.
Un studiu realizat în februarie de către Synergize Consulting, în
colaborare cu Catalyst, arată că, dacă nu are nici un fel de
experienţă, tânărul se aşteaptă la un salariu lunar net cuprins între
300 şi 500 de euro. În plus, orice oră suplimentară trebuie să fie
remunerată corespunzător. Aşteptările nu vizează însă doar nivelul
salariului, ci şi traseul carierei profesionale: după trei ani
petrecuţi în companie, tânărul angajat ţinteşte deja promovarea într-o
funcţie „de senioritate (seniority, o poziţie din zona de
middle-management, n. red.) sau management“.
De asemenea, pentru tinerii angajaţi contează mult şi atmosfera de
lucru – notată, pe o scară de la 1 la 10, cu 9,38 – şi programul de
dezvoltare profesională oferit de organizaţie, apreciat cu 9,31 puncte.
Companiile întind covorul roşu
Cum reacţionează companiile la aceste cerinţe? Din datele
furnizate de către multinaţionale, peste jumătate din totalul
angajaţilor au sub 30 de ani. Sunt rare totuşi cazurile în care vreunul
dintre membrii acestei generaţii ocupă posturi de middle, respectiv top
management. Una dintre excepţii, Tereza Vâlcan, corporate affairs
manager la Cosmote, a ajuns în această funcţie la 26 de ani, după ce,
întoarsă de la studii din America, a ocupat funcţii asemănătoare în
cadrul Altex, apoi al firmei de consultanţă juridică Salans. „Tinerii
tind din ce în ce mai mult către poziţii de top management încă de la
vârste fragede, motiv pentru care adoptă mai repede o atitudine matură
şi devin mai responsabili în privinţa carierei pe care doresc să o
construiască mai departe. În acelaşi timp, şi aşteptările lor de la
angajator cresc pe măsură“, spune ea din proprie experienţă.
O opinie mai rezervată vine din partea lui Ştefan Iordache, managing
partner al agenţiei Leo Burnett, unde 11 dintre cei 71 de angajaţi care
se încadrează în eşantionul nostru ocupă funcţii de middle, respectiv
top management. „Tânărul de azi are un set clar de aşteptări, poate mai
puţin din perspectiva performanţelor sale, cât în privinţa a ceea ce
aşteaptă din partea companiei: carieră, pachet de beneficii, statut,
planuri clare legate de viitorul personal – maşină, casă etc. E ceva de
genul: nu mă gândesc neapărat la ce pot face eu pentru companie, ci la
ce poate face compania pentru mine“, crede el. Şi Simina Berceanu,
manager de resurse umane la Oracle, remarcă modul în care s-au schimbat
aşteptările şi modul de gândire de la generaţie la generaţie:
„Acum zece ani, dacă reuşeai să lucrezi într-o companie multinaţională
erai foarte bine privit. Era un indicator de status, adică erai inclus
într-o categorie de «foarte bine plătit», cu acces la programe de
training şi la culturi corporative ale unor companii occidentale.“
„Tendinţa tinerilor este de a-şi concentra atenţia asupra jobului,
dedicând timp şi energie pentru dezvoltarea carierei lor. Timpul
petrecut la muncă este mai mare decât în trecut, ei fiind mult mai
nerăbdători să avanseze (sunt o generaţie «fast forward»), dorind
adesea să sară sau să scurteze etapele unei dezvoltări profesionale
naturale“, afirmă şi Oltea Ceraceanu, recruitment manager la Coca-Cola
HBC România.
După serviciu, puţin amor liber
După ce a început cu activităţi de voluntariat în cadrul
Asociaţiei Pro Democraţia, Adina Burchioiu s-a angajat la Bricostore,
ca assistant country manager şi a plecat în 2006 pe când era
Responsabil Formare Recrutare. Acum este şefa departamentului de
Recrutare Relaţii Universităţi al grupului Dacia-Renault. În ceea ce
priveşte raporturile cu angajaţii mai în vârstă, Adina Burchioiu crede
că „nu suntem neapărat diferiţi, dar avem alte priorităţi: generaţia
noastră pune pe primul plan studiile şi cariera, fiind foarte
disponibilă pentru acestea, iar pe măsură ce înaintăm în vârstă apar
tot mai multe centre de interes. În schimb, generaţiile de 30-50 de ani
au mai multă experienţă, gestionându-şi într-o manieră diferită
cariera, timpul şi viaţa de familie.“
De altfel, datele provenite din studiile anuale ale Institutului
Naţional de Statistică relevă câteva trăsături comune ale modului în
care tinerii se raportează la muncă. Astfel, majoritatea aşteaptă să
termine facultatea înainte de a se angaja. Prin urmare, indiferent de
anul în care a fost efectuată statistica, numărul celor care se
angajează după împlinirea vârstei de 25 de ani este aproape dublu faţă
de cei care intră în câmpul muncii la o vârstă mai mică. De asemenea,
există o diferenţă relativ constantă, de 10-14 procente, între
proporţia de angajaţi bărbaţi faţă de femei, ecart care se menţine până
în prezent.
Spiritul de competiţie se reflectă şi în planul vieţii personale.
Tinerii nu prea se dau în vânt după fidelitate: 22% din cei care au
răspuns studiului Leo Burnett ar fi încântaţi să aibă mai multe relaţii
în acelaşi timp. Această goană după libertate amoroasă este susţinută
şi de alte cifre. De pildă, conform anuarelor INS, între 1990, când
s-au căsătorit 146.000 de cupluri cu vârste între 20 şi 30 de ani, şi
2006 numărul de căsătorii a scăzut cu circa 60.000. O explicaţie
suplimentară pentru această scădere poate fi nu numai înclinarea către
multiplicarea relaţiilor sentimentale, ci şi nevoia de independenţă.
Astfel, conform datelor ANSIT, 60% din tineri spun că, indiferent de
voinţa altor persoane, „pot hotărî singuri ceea ce se întâmplă cu viaţa
lor“. Nu întâmplător, 88% dintre aceştia declară că timpul liber este
esenţial pentru ei.
Toţi suntem, dacă nu obsedaţi, măcar preocupaţi de situaţia
financiară personală. Pentru tineri, însă, factorul „bani“ ocupă un loc
diferit pe scala priorităţilor: 61% din ei spun că „la locul de muncă
apreciază mai mult perspectiva de dezvoltare decât salariul“. Pentru
ei, banii trebuie să fie – dacă nu sunt deja – o certitudine, un
background pentru confort, pentru plecarea în călătorii sau pentru
ieşitul cu prietenii, şi nu un obiectiv greu de atins. De aici şi
convingerea a aproape întregului eşantion (90%) consultat de Leo
Burnett că vor câştiga mai bine decât părinţii lor.
Cu un picior în sistemul ticăloşit
Tânărul urban de azi are pasiuni, de multe ori, de inspiraţie
vestică – de la bicicletă la role, skateboard sau alpinism. Undeva la
mijloc stă calculatorul, utilizat însă nu doar ca mijloc de
divertisment, cât mai ales ca obiect de lucru. 66% din tineri îl
folosesc la locul de muncă. În rest, internetul este folosit de două
treimi dintre ei pentru citirea zilnică a mail-ului, pentru jocurile
online, dar şi pentru citirea ştirilor.
„Informaţia înseamnă putere“ nu este doar un citat clasic; pentru
tineri, nevoia de a nu fi depăşit de evenimente este una stringentă.
Prin urmare, 95% din ei afirmă, potrivit aceluiaşi studiu, că „trebuie
să fii la curent cu ceea ce se întâmplă“. Diferenţa faţă de generaţiile
anterioare este că dacă înainte presa scrisă sau ştirile TV erau
principala sursă de informare, acum acestea sunt considerate mijloace
învechite, iar tinerii îngroaşă rândurile celor care accesează
site-urile ziarelor, dar şi ale portalurilor specializate pe domeniile
lor de interes.
O treime dintre tineri citesc beletristică zilnic sau săptămânal.
Potrivit Barometrului de consum cultural, dat publicităţii în 2005,
tinerii cu vârste cuprinse între 21 şi 30 de ani sunt cei mai activi
consumatori de cinema şi operă. Prin contrast, 73% din totalul
populaţiei nu merge niciodată să vadă filme în oraş, iar 88% nu
frecventează deloc spectacolele de operă.
Poate cea mai vizibilă diferenţă dintre generaţ ile anterioare şi
tinerii de azi ţine de modul în care se îmbracă. Pentru aceştia din
urmă, mersul la operă nu mai este asociat cu codurile clasice ale
vestimentaţiei. Chiar şi în mediile corporatiste cele mai formaliste –
băncile sau cabinetele de avocatură, de exemplu – decolteul e mai
adânc, iar clasicii pantaloni de costum sunt înlocuiţi ocazional cu
blugii. De fapt, dacă nu lucrează în Big Four, tinerii pot scăpa
definitiv de cheltuiala pentru costume şi cămăşi. Acasă însă, garderoba
este creată oricum după gusturile fiecăruia, nu ale companiei, iar
eşarfele, hainele colorate şi tenişii sunt nelipsiţi. „Majoritatea
colegilor foarte tineri sunt mai pragmatici, mai siguri pe ei şi mai
curajoşi în decizii, caută un echilibru mai bun între profesie şi viaţa
personală şi, de ce nu, înclină să fie «trendy» în vestimentaţie“,
observă Corina Irimie, HR manager al Microsoft România.
Din păcate, tinerii nu sunt caracterizaţi doar de ambiţie şi de
independenţă. Chiar dacă, oficial, România nu se află printre ţările cu
o incidenţă ridicată a manifestărilor rasiste, intoleranţa pare a fi un
fir roşu al generaţiei. Conform studiului ANSIT, dependenţii de droguri
(43,2%), homosexualii (35,5%), romii (30,6%), bolnavii psihic (26,5%)
şi seropozitivii (21,3%) sunt categoriile sociale considerate cele mai
respingătoare de către tineri.
O altă constatare mai puţin plăcută care reiese din aceste studii
este convingerea noii generaţii că în viaţă se reuşeşte şi pe căi
ocolite. 41% din tineri consideră că, dacă vrei să-ţi meargă bine, poţi
să apelezi la mită sau la diverse cadouri, iar relaţiile personale
ocupă primul loc între metodele de găsire a unui loc bun de muncă.
Partea goală a paharului
«Gândirea tânărului de astăzi este ceva de genul: nu mă gândesc neapărat la ce pot face eu pentru companie, ci la ce poate face compania pentru mine.»
Ştefan Iordache, managing partner Leo Burnett
Scor egal
«Cred că reuşim să îi fidelizăm şi prin atmosfera foarte
prietenească şi fără a da importanţă managerilor mai mult decât
angajaţilor. De exemplu, le oferim aceleaşi beneficii atât angajaţilor,
cât şi managerilor.»
Simina Berceanu, HR manager Oracle
În pas alergător
«Tinerii tind către poziţii de top management încă de la vârste
fragede, motiv pentru care adoptă mai repede o atitudine matură şi
devin mai responsabili.»
Tereza Vâlcan, corporate affairs manager Cosmote
Părerea psihologului
Tinerii
vizaţi nu formează o imagine globală, pentru că ei sunt diferenţiaţi
după munca pe care o fac, aspiraţiile lor şi vârsta. Cei foarte tineri
au început să activeze în voluntariat pentru că acest lucru contează
când vor burse de studii sau vor să se angajeze la companii în paralel
cu studiile. Mulţi studenţi lucrează şi se angajează temporar în
aşa-numitele joburi pentru tineri (McDonald’s etc.). Încercând să găsim
trăsături generale, putem spune că sunt mult mai pragmatici, mai
interesaţi de cât câştigă, vor însă să le şi placă ceea ce fac, sunt
înclinaţi către hedonism, vulnerabili la consumerism, media, care îi
întâmpină cu tentaţii şi oferte, apreciază mult latura de divertisment
a vieţii şi îşi petrec mai mult timpul liber în grup şi evită
solitudinea. Este epoca grupurilor şi a weekendurilor. De asemenea, ei
sunt înclinaţi către mobilitate (hiperkinetism) şi se deplasează cu
plăcere în vacanţe, mai ales în grup. Au învăţat să se folosească de
criterii de alegere în acceptarea unei slujbe sau a vieţii private. De
aceea, sunt înclinaţi să se cupleze cu parteneri cu acelaşi stil de
viaţă, lucrând în domenii similare.
Aurora liiceanu
Ataşaţi de familie, dar fără rădăcini
LOISIR
Unul din cinci tineri a vizitat alte ţări în ultimii ani în calitate de
turist. Prin comparaţie, unul din zece a muncit până acum în
străinătate, iar 7,6% se gândesc să plece definitiv din România.
MIGRAŢIE
22% din respondenţii sondajului ANSIT au declarat că intenţionează să
se mute în altă localitate. Pe primul loc este, aşa cum era de
aşteptat, Bucureştiul, urmat de Cluj, Timişoara şi Constanţa. Cele mai
neatrăgătoare oraşe par a fi Ploieşti, Miercurea-Ciuc şi Alba Iulia.
VALORI
Familia ocupă primul loc între priorităţile a 80% din tineri.
Importanţi sunt, în ordine, prietenii (43,8%), munca (42,2%), şcoala
(41,3%) şi distracţia (35,7%). De altfel, 35% din ei afirmă că se
întâlnesc zilnic cu prietenii.
REBELI 42% din respondenţii
studiului efectuat de D&D Research pentru Leo Burnett alocă „foarte
mulţi bani“ hainelor, iar 71% preferă să cumpere haine scumpe, dacă
sunt de calitate. De asemenea, unul din şapte afirmă că nu-l
interesează ce spun cei din jur despre el.