Germania virează la dreapta. Europa, încotro?

Imediat după închiderea urnelor, Bjòrn Hòke, liderul AfD din Turingia a salutat mulțimea din fața sediului regional al partidului, afirmându-și voința politică:

,,Acum putem face pasul istoric, suntem pregătiți pentru a guverna’’.

Desigur, este vorba despre guvernul landului menționat, unul dintre cele 16 landuri ale Germaniei, , scrie George Miloșan pe evz.ro. Este însă o premieră, în sensul negativ al cuvântului. În continuare, voi încerca să schițez o radiografie, probabil incompletă dar, cred eu, relevantă în contextul acestei complexe stări de lucruri cu influență asupra eșichierului politic european.

Cât mai poate, Scholz se opune acceptării AfD în guvernele de land

In realitate, Afd nu va guverna. Deocamdată. ,,Semaforul’’ – guvernul federal al lui Olaf Scholz, format din social-democrați (roșii), liberali (galbeni) și ecologiști (verzi) – se stinge încet în țară, dar încă mai pâlpâie la Berlin. De pe buza prăpastiei, cancelarul a lansat cuvântul de ordine: ,,nu faceți guvern cu AfD!’’. Și nu se face. Se caută soluții alternative, greu de găsit dacă ținem seama de rezultatele scrutinului.

În Turingia, de exemplu, cele trei partide din ,,Semafor’’ au obținut împreună mai puțin de o treime din voturile acordate AfD: 10,4% față de 32,8%. Celor care au urmărit cu mai puțină atenție evoluțiile politice din Germania ultimilor ani nu le vine să creadă. Uniunea Creștin Democrată (CDU) – principalul partid al Germaniei, condus în trecut de Angela Merkel – a obținut cu zece procente mai puțin decât extrema dreaptă. În Saxonia, CDU a ieșit pe primul loc, cu doar un procent în fața AfD. Aici a contat faptul că președintele creștin-democrat al landului, Michael Kretschmer, promovează o politică proprie, în ușoară dizidență față de conducerea centrală a CDU. Un fel de Bolojan de Bihor, care face ce trebuie, nu ce-i spune partidul.

Scholz, premierul slab și fără noroc

Zidul Berlinului a fost dărâmat în 1990, dar acum a fost reînălțat în politica germană într-o formă de neimaginat în urmă cu 15-20 de ani. De o parte AfD, de cealaltă restul forțelor politice. Nimeni n-ar dori să se alieze cu extrema dreaptă pentru a forma guvernele în cele două landuri. Nici Hòke din Turingia nu pare dispus să se alinieze într-o coaliție cu alte grupări politice mai ales că, ideologic vorbind, este departe de oricare dintre ele.

Mai mult, știe că preluând politic o parte din administrația landului, ar pierde voturi în viitor. Turingia nu o duce tocmai bine di punct de vedere economic, iar anul viitor vor fi alegeri parlamentare la nivel federal. Poate chiar mai repede. Discursul antieuropean al AfD va fi redimensionat în scădere, iar amenințarea cu ieșirea din UE va fi cu surdină, mai ales în landurile din vestul Germaniei. Adică acolo unde ideea în sine frizează absurdul deoarece pacea și bunăstarea germanilor au venit odată cu constituirea Comunităților Europene.

Politica externă a Angelei Merkel este de domeniul trecutului

Generațiile din urmă sunt conștiente că progresul din ultimele decenii a depins de relația cu Rusia – cu materiile prime energetice ieftine – și China, cu imensa piață de desfacere pentru mărfurile germane. America a avut și ea o contribuție generoasă la această stare de lucruri, întrucât a asigurat ,,umbrela militară protectoare’’ scutindu-i pe germani de mari cheltuieli cu apărarea. Dar acum, toate acestea sunt pe cale să se năruie din motive care nu mai trebuie discutate. Dacă Trump revine la Casa Albă, tabloul nenorocirilor pentru germani este complet.

Nota de plată o achită guvernul federal prezidat de Olaf Scholz, poate cel mai slab și lipsit de noroc cancelar german de după 1945.

În Turingia, excluzând o colaborare cu AfD, CDU ar trebui să se alieze cu două partide pe care nici în visele cele mai urâte nu le-ar fi văzut alături. Este vorba de gruparea de stânga Linke și Alianța Sahra Wagenknecht (BSW) spre care punțile ideologice sunt aproape inexistente. În Saxonia, negocierile inițiate de CDU au loc cu rămășițele social-democrate, verzii decimați și același BSW în creștere. Liberalii nici măcar nu au trecut pragul electoral.

Un start-up politic crește ca Făt Frumos din poveste …

BSW – Bundis Sahra Wagenecht, în germană, este, în esență, noua stângă populistă, contrapondere – de partea cealaltă a eșichierului politic – pentru AfD. Este unicul partid german și unul dintre puținele din lume care poartă numele întemeietorului: Sahra Wagenkecht. În ambele landuri a venit pe locul trei cu un număr dublu de voturi în comparație cu social-democrații lui Scholz. În Saxonia, a avut de trei ori mai multe voturi decât Linke, din care se trage ideologic. BSW vrea pensii decente pentru muncitori și salariu minim majorat, dar se distanțează de pozițiile radicale ale grupării Linke în chestiunile de mediu și (ne)primirea refugiaților.

În iunie, Sahra Wagenkecht a părăsit hemiciclul Bundestagului pregătit pentru discursul lui Zelenski, aflat în vizită în Germania. În timp ce președintele ucrainean le vorbea deputaților, liderul BSW declara – alături de susținătorii săi și de parlamentari AfD – că partidul său ,,este solidar cu toți ucrainenii care doresc încetarea imediată a focului și o soluție negociată a conflictului’’. Deși refuză intrarea într-o coaliție cu AfD – nu și o cooperare punctuală – există un aspect asupra căruia pozițiile politice sunt apropiate: politica Germaniei față de Rusia. BSW s-a exprimat împotiva exportului de arme către Kiev, contra sancțiunilor impuse Moscovei și pentru o soluție diplomatică a conflictului din Ucraina.

…și altul care a ajuns la o periculoasă maturitate

Învingătorul din Turingia – liderul AfD din land, Bjòrn Hòke – este un profesor de liceu care predă istoria și sportul … Are 52 de ani și a fost condamnat de două ori în ultimele luni pentru utilizarea salutului și lozincilor formațiunilor SA naziste, de tristă amintire la începutul anilor ‘30. În 2013 a înființat secțiunea AfD din Turingia.

Doi ani mai târziu, a creat un curent intern, numit ,,Der Flùgel’’ pe care l-a prezentat ca fiind naționalist-democrat, dar ulterior a fost caracterizat drept ,,extremist de dreapta și periculos’’ de către ,,Biroul pentru protecția Constituției’’ al RFG – echivalentul SRI-ului nostru. Declarațiile sale extremiste i-au adus două sau trei excluderi din AfD – și tot atâtea reprimiri – precum și interminabile conflicte cu liderul federal, Alice Weidel. La începutul anului, a amenințat cu crearea unui nou partid de dreapta în landurile fostei RDG cu aceeași matrice ideologică. Era o erezie internă care nu s-a materializat întrucât se întrezărea victoria în Turingia iar Weidel s-a dovedit ,,înțelegătoare’’politic față de turbulentul său subordonat. Câștigând alegerile în land a devenit ,,eroul’’ partidului iar Weidel l-a îmbrățișat în piața publică. Curată prietenie…

,,Dublul populism german’’, apreciat la … Kremlin

Ecourile alegerilor din Turingia și Saxonia s-au auzit repede la Berlin, precum clopotele de la o înmormântare. La fel de trist s-au auzit și la Bruxelles. Coaliția ,,Semafor’’ – cu incertitudinile și litigiile ei interne – tremură din toate încheieturile. În Turingia și Saxonia, 80% din electorat nu o mai vrea iar la nivel național, consensul este la un minim istoric.

Noutatea exclusivă a acestor alegeri este așa-numitul ,,dublu populism german’’. Extrema stângă și extrema dreaptă au devenit concurente în preluarea vectorului populist care, până acum, făcea parte doar din genetica AfD. BSW, de exemplu, promovează cu mare succes măsuri contra migranților, anularea ajutoarelor pentru Ucraina, opoziție selectivă în raporturile Germaniei cu Bruxelles-ul și NATO. Kremlinul apreciază…

Scurtă concluzie și unele perspective europene

,,Dublul populism german’’ pare să fie o premieră la nivel european. Evoluțiile din ultimii ani pe continent, metamorfoza forțelor politice și mutațiile determinate de conflictul din est au bulversat un eșichier relativ stabil – mai ales în centrul și estul Europei – generând o redimensionare a curentelor extremiste cu rădăcini în perioada interbelică. Noutatea absolută nu este extremismul în sine – care n-a dispărut vreodată din Europa ultimelor decenii – ci populismul care cucerește stânga clasică continentală. Social-democrații lui Scholz nu s-au contaminat încă, dar pentru a rămâne pe podiumul politicii din țara lor nu au altă soluție…

Peste un an – sau poate mai repede – germanii vor alege un nou Parlament. Coaliția actuală, aflată într-o agonie prelungită, va fi înlocuită. După cum evoluează lucrurile, se va forma o nouă ,,Grosse Koalition’’ – creștin-democrații cu social-democrații – în care CDU va fi vioara întâi iar social-democrații – probabil, fără Scholz – ,,juniorii alianței’’, dacă voturile însumate vor genera o majoritate. Asta înseamnă că PSD-ul lui Scholz să aibă măcar două treimi din voturile obținute în 2018. Ultimul test electoral va fi în 22 septembrie, într-un alt land din fosta RDG: Brandenburg, un bastion al social-democraților. O eventuală victorie a opoziției – dinspre dreapta dar și dinspre stânga – ar fi un dezastru pentru Scholz și alianța sa de guvern. ,,Semaforul’’ se va stinge definitiv. Să gestionezi moștenirea ,,mătușii Angela’’ nu-i o treabă ușoară. Va continua agonia sau vor fi organizate alegeri anticipate? Cred că se va opta pentru a doua soluție.

Și când te gândești că Partidul Social Democrat din Germania este cel mai vechi partid european. Sic transit…