Lucian Georgescu: In primul rand, ca sa-mi menajez sanatatea spirituala. In 12 ani, publicitatea a fost pentru mine o goana neintrerupta. Este un sistem care te macina si te baga intr-un fel de malaxor, iar eu mai aveam putin si nu mai puteam sa ies din el. Am incercat sa franez, mi-am pierdut o mana, un ochi, nasul, o jumatate de ficat, dar am ramas cu doua testicule intregi si cu o coloana vertebrala. Din omul care eram acum zece ani, mai e in mine un ciob. De la acest ciob vreau sa-l reconstitui pe Lucian Georgescu, asa cum era el. Am parasit ceea ce se numeste „publicitatea industriala”.
Capital: Concret, ce te-a facut sa iesi din aceasta „publicitate industriala”?
Lucian Georgescu: Am renuntat la un anume fel de a-mi trai viata. Ajunsesem sa repet un discurs care era gol, de fapt, si in momentul in care aveam curajul sa ma privesc din afara, imi dadeam seama ca era un discurs de propaganda. In 12 ani sunt extrem de putine lucruri de care sa fiu cu adevarat mandru si foarte putine sunt legate de publicitate. Sunt mandru ca am experimentat, de la evenimente marunte, cum ar fi un concurs de dans, pana la spectacole televizate in direct care au atras cinci sute de mii de spectatori (Odiseea 2001 – nota red.)
Capital: Dar n-ai avut nici o bucurie din campaniile care au generat vanzari mari?
Lucian Georgescu: Sunt lucruri futile. Faptul ca ai vandut cinci hectolitri intr-un an si 12 in anul urmator, pe cand concurenta a avut 10% scadere market-share, sunt culmi ale vietii? Hai sa fim seriosi! Publicitatea este un merceneriat, fratilor! Cine zice ca a intrat in publicitate pentru altceva decat pentru bani, minte! Cel putin cei din generatia mea pentru asta au facut-o! Sau pentru o cariera oarecare, care inseamna niste bani, niste scaune, un sistem. Vi se pare ca astea sunt lucruri de substanta? Poate folosesc cuvinte mari, dar pe mine ma intereseaza cultura, civilizatia si spiritualitatea. Dovada faptul ca eu niciodata nu am renuntat la planurile esentiale ale vietii mele, care au fost puse in umbra de publicitate: am continuat sa predau la facultate (UATC – nota red.), am facut din cand in cand un film, am scris articole si eseuri despre altceva decat publicitate. Nu sunt un ipocrit care inchide un capitol si acum arunca cu noroi. Publicitatea este meseria care m-a consacrat si care m-a facut cunoscut.
Capital: In ce relatii te-ai despartit de Cristian Burci (actionar majoritar la Graffiti/BBDO – nota red.)? Se aude ca nu v-ati despartit in conditii amiabile.
Lucian Georgescu: Nici nu m-am vazut cu Cristian Burci. Eu n-am intrebat daca pot sa plec, am plecat pur si simplu. Cristian Burci n-a contribuit in nici un fel la plecarea mea. Eu puteam sa raman foarte bine la Graffiti. Nu ma intreba nimeni cand vin, aveam masina de serviciu, un birou si o functie, era „bine”. Nici nu stiu daca le-a parut rau sau bine ca am plecat. Am considerat ca nu mai eram persoana potrivita in contextul actual. Cand am fost numit presedinte la Graffiti, se punea problema „ori la bal ori la spital”. Acum, Graffiti este doar la „bal”, iar la „spital” a ajuns, la propriu, Lucian Georgescu, pentru ca l-a luat ambulanta de pe strada.
Capital: Cati prieteni ai in publicitate?
Lucian Georgescu: Nu am nici un prieten in publicitate. In general, am foarte putini prieteni. Este inca un motiv pentru care am parasit industria. La un moment dat, mi-am dat seama cu tristete ca primeam telefoane de la persoane cunoscute doar ca sa mi se ceara ceva. Cand am trecut din functia de presedinte la Graffiti/BBDO la cea de director executiv de creatie, media de 150 de mail-uri pe zi a scazut la 25. si atunci m-am intrebat: ce sunt eu, o carte de vizita?
Capital: Aparitiile tale publice au starnit mereu comentarii. Erau niste iesiri de moment sau ti le regizai cu premeditare?
Lucian Georgescu: Eu sunt un cabotin, un histrion, sunt baiat de regizor de teatru. Mi-am dorit sa fiu actor. Imi place cabotinismul declarat care este o chestie postmodernista. De aceea mi-a fost usor sa scot masti din buzunare la conferinte de presa sau la intalniri.
Capital: Ai mintit in legatura cu campaniile?
Lucian Georgescu: Cum sa nu! Am facut si o gramada de „spanac”, cum fac de altfel toti ceilalti din publicitate. Pe mine nu m-am mintit, dar i-am mintit pe altii ca eu as crede in acea idee. Trebuia sa-mi fac job-ul. Aceasta ipocrizie o pot adauga la lista de motive care m-au facut sa ies din sistemul corporativ.
Capital: Ce vei face de acum inainte?
Lucian Georgescu: Eu continui sa fac publicitate, atentie! Am nisa mea de marketing cultural, o zona pe care o cunosc foarte bine. Am demarat productia unui film de lung metraj prin firma mea, Generic Audiovizual, si o coproductie a unei montari la Teatrul Act. Mai am si alte doua proiecte: unul ca producator si scenarist si celalalt ca regizor. Acum ma intereseaza sa fac in primul rand proiectele mele. si cel mai important se cheama Lucian Georgescu. M-am irosit destul pentru altii. Incep un nou capitol.