Prima dintre cele două analize, publicată în mai 2016, arată că în ultimii 15 ani (ultimul luat în analiză fiind 2015), Produsul Intern Brut (PIB) a sporit de 4 ori, iar PIB-ul pe locuitor de 2,3 ori, în timp ce indicele dezvoltării umane a crescut cu numai 12,2%.

Indicele dezvoltării umane este un indice statistic compozit, cu valori cuprinse între 0 şi 1, determinat pe baza speranţei de viaţă, nivelului de educaţie şi venitului pe locuitor.

Cel de al doilea studiu a fost dat publicității săptămâna aceasta. „În ultimii 17 ani, în România, convergenţa în termenii produsului intern brut pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare a acumulat 33 de puncte, de la 26% din media UE în anul 2000 la 59% din media UE în anul 2016. Dar raportul dintre venitul naţional brut, care reprezintă valoarea adăugată brută obţinută de români în ţară şi străinătate, deci raportul dintre venitul naţional şi Produsul Intern Brut, care exprimă valoarea obţinută în ţară de rezidenţi, de români şi de străini, nerezidenţi, a scăzut cu 1,8 puncte procentuale, de la 99,3% în anul 2000 la 97,5% în anul 2016”, a afirmat Florin Georgescu.

Poate că datele de mai sus sunt greu de procesat. Pentru simplificare, vom face o analogie care nu respectă întru totul aritmetica acestor cifre prezentate de oficialul BNR, dar poate oferi un punct de vedere asupra situației.

Să ne imaginăm că un român produce marfă sau livrează servicii în valoare de 300 de lei și primește în schimb 12 lei și 20 de bani. Sau muncește de 33 lei și nu încasează nimic, ba mai aduce de acasă 1 leu și 80 de bani.

E clar că românul câștigă puțin raportat la cât produce. Unde este diferența de bani? Unii analiști se referă la statul ineficient și corupt, alții la structura de plăți dictate de acționariatul și managementul corporațiilor private, care controlează cea mai mare parte din economie. Probabil că adevărul e la mijloc, sau mai degrabă diferența se regăsește, în proporții mai mari sau mai mici, în ambele direcții.

Dar studiile lui Georgescu mai arată ceva. Ne-am obișnuit să spunem că avem o productivitate scăzută și din acest motiv veniturile sunt mici. Dar asta depinde prea puțin de angajat. Românul e mai productiv decât somalezul și mai puțin productiv decât englezul nu pentru că ar fi superior genetic somalezului și inferior englezului, ci pentru că România are o tehnologie mai bună decât Somalia și mai slabă decât Anglia.

Cum stăm prost, la venituri, și față de media Uniunii Europene, observăm că românul e „ieftin”, el se mulțumește cu un standard de viață modest în raport cu munca pe care o depune.

Parafrazând, ironic, o titulatură de pe vremea comuniștilor, putem spune că românii sunt niște „eroi ai muncii capitaliste”.