Preţul ridicat al gazelor, şansele gazoductului Nabucco şi intens mediatizatul caz al fabricii Nokia din România sunt principalele teme abordate de fostul cancelar în interviul acordat revistei Capital.
Gerhard Schröder (64 de ani) a decis să iasă brusc din viaţa politică, după mai bine de 40 de ani de la intrarea în mişcarea social-democrată şi după două mandate consecutive de cancelar federal al Germaniei. „Politica a reprezentat o parte importantă din viaţa mea, dar acum s-a terminat“, spune Schröder, în interviul acordat Capital în timpul unei scurte vizite în România. A ales, în schimb, să valorifice experienţa dobândită de-a lungul atâtor ani, acordând servicii de consultanţă. De la 1 ianuarie 2006, este consilier pe probleme de politică internaţională al grupului elveţian de presă Ringier (care editează în România mai multe publicaţii, printre care Capital, Evenimentul Zilei şi Libertatea). De asemenea, este şi consultant al prestigioasei bănci de investiţii Rothschild. Nu în ultimul rând, este preşedintele comitetului acţionarilor Nord Stream AG, o companie care va dezvolta un gazoduct în valoare de 7,4 miliarde de euro ce va face legătura între Rusia şi Germania.
Numeroaselor critici şi polemici apărute în presa occidentală legate de preluarea acestei poziţii (într-o companie în care gigantul rus Gazprom are pachetul majoritar de acţiuni) la scurt timp după încheierea mandatului de cancelar, Schröder le răspunde sec: „Noi facem ceea ce Europa aşteaptă. Din acest punct de vedere, nu numai că nu ar trebui să fiu criticat, ci să fiu lăudat!“. El afirmă că, în condiţiile în care UE are nevoie de gazul rusesc, iar Federaţia Rusă de exporturile europene, discuţiile dintre cele două părţi trebuie să se poarte „de la acelaşi nivel, atât economic, cât şi politic şi cultural“. Legat de viitorul proiectului gazoductului Nabucco, la care România este parte, fostul cancelar german are un semn de întrebare, şi anume dacă la punctul de plecare al conductei există destul gaz pentru ca Nabucco să funcţioneze eficient. Gerhard Schröder s-a pronunţat şi pe marginea scandalului relocării producţiei fabricii Nokia de la Bochum în România, afirmând că aceste critici (legate în special de pierderea locurilor de muncă de către muncitorii germani) „sunt cu siguranţă întemeiate“. Dar, adaugă el, „situaţia muncitorilor nu trebuie să devină o problemă între România şi Germania (…) În această chestiune, vina nu se dă pe români, ci clar pe conducerea Nokia“.
Într-un interviu acordat în exclusivitate revistei Capital, fostul cancelar german Gerhard Schröder explică de ce este un fervent susţinător al dezvoltării relaţiei Uniunii Europene cu Federaţia Rusă, ce ar trebui să facă România în chestiunea arzătoare a preţului ridicat al gazelor livrate de Gazprom, cum vede proiectul gazoductului Nabucco şi intens mediatizatul caz al relocării fabricii Nokia din Germania în România.
Capital: Sunteţi un susţinător al gazoductului Nord Stream. Cum răspundeţi criticilor care vi s-au adus în legătură cu implicarea dvs. în acest proiect, alături de Gazprom_
Gerhard Schröder (gesticulează): Nu înţeleg aceste critici şi cred că nici nu sunt la obiect! Europa importă 500 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an. Până în 2015, vom avea nevoie de o cantitate mai mare cu 200 de miliarde de metri cubi pe an. Conducta Nord Stream, care trece prin Marea Baltică, poate să transporte 55 de miliarde de metri cubi de gaze din cantitatea suplimentară de 200 de miliarde de metri cubi menţionată mai devreme. Asta înseamnă că avem nevoie de toate reţelele de conducte, pentru că Europa are o nevoie crescândă de gaze din Rusia. De aceea, această conductă nu concurează cu gazoductele din Polonia sau Ucraina, nici cu cele din Europa de Sud-Est. (…) În 2006, Parlamentul European a hotărât să fie construită această conductă. Aşadar, noi facem ceea ce Europa aşteaptă. Din acest punct de vedere, nu numai că nu ar trebui să fiu criticat, ci să fiu lăudat.
Capital: Când va fi finalizată construcţia conductei?
Gerhard Schröder: Dacă finanţarea o să fie dată la termenul stabilit, nu avem niciun motiv să schimbăm termenul de finalizare. Iar finanţarea este asigurată, pentru că, repet, Europa are nevoie de gaze. Firmele participante la acest proiect, două germane, una din Olanda şi Gazprom din Rusia, sunt atât de solide încât nu o să fie probleme de finanţare.
Capital: România plăteşte unul dintre cele mai ridicate preţuri din Europa pentru gazele importate din Rusia. De ce credeţi că se întâmplă acest lucru?
Gerhard Schröder (face un gest larg): Preţurile sunt stabilite de către piaţă. Şi avem situaţia că preţul gazelor urmează preţul petrolului. Cunoaşteţi evoluţia preţului ţiţeiului în ultima perioadă. Nimeni nu poate să aştepte să plătească alte preţuri decât cele stabilite de către piaţă. Am citit în presă că la nivelul autorităţilor există o discuţie legată de modul cum se negociază contractele. Dar, cum acestea sunt acorduri bilaterale între guvernele ţărilor, nu mă pot amesteca. Ştiu însă că România dezvoltă o relaţie bună cu Rusia şi că vrea în continuare să facă acest lucru.
Capital: Însă România importă aceste gaze nu direct de la Gazprom, ci prin intermediari…
Gerhard Schröder (se încruntă): Problema poate fi rezolvată doar prin discuţii directe între Rusia şi România. Nu pot să vă dau alte sfaturi în această chestiune.
Capital: Aţi afirmat că Europa nu va putea evita dependenţa energetică de Rusia.
Gerhard Schröder: Este o dependenţă din ambele părţi. Uniunea Europeană are nevoie de gazul rusesc, dar şi Rusia are nevoie de exporturile Uniunii Europene. Pe această bază trebuie să vorbim de la acelaşi nivel, atât economic, cât şi politic şi cultural.
Capital: Dar nu cumva Rusia foloseşte gazele naturale ca un instrument de presiune politică?
Gerhard Schröder (gesticulează): Politica energetică are întotdeauna de-a face cu politica, în orice ţară. De aceea, n-ar trebui să folosim standarde duble. Rusia este un furnizor de încredere, nimeni nu s-a plâns până acum. Conflictele care au existat cu Belarus şi cu Ucraina au fost legate de preţuri. Nu este atribuţia unei companii ruseşti să subvenţioneze o altă ţară.
Capital: România participă la proiectul gazoductului Nabucco. Este acest proiect o soluţie pentru a ne reduce dependenţa de gazele din Rusia?
Gerhard Schröder: Nu pot evalua. Nabucco este parte a reţelei paneuropene, deci nici europenii şi nici eu nu o să spun ceva contra Nabucco. Întrebarea hotărâtoare este dacă există destul gaz pentru ca Nabucco să funcţioneze eficient, conform calculelor economice. Am văzut că toată lumea spune că este pentru Nabucco, inclusiv SUA. Dar, în acelaşi timp, SUA spune că gazele nu ar trebui să vină din Iran. Atunci, se pune întrebarea, dar de unde să vină? Pot să vină doar de acolo unde există! Dar aceasta nu este o întrebare la care ar trebui să răspund eu, ci consorţiul de la Nabucco. Pot spune că South Stream este o conductă importantă care trebuie dezvoltată şi că prin ea va curge gaz care există. Dacă şi în cazul Nabucco va fi la fel, rămâne să vedem. (…)
Capital: Presa germană a adus critici companiei Nokia după ce aceasta a decis să-şi închidă fabrica de la Bochum în favoarea uneia noi în România. Cât de îndreptăţite sunt acestea?
Gerhard Schröder: Legat de situaţia din Germania, criticile sunt cu siguranţă întemeiate. Dar situaţia muncitorilor nu trebuie să devină o problemă între România şi Germania. Faptul că România încearcă să atragă mai multe locuri de muncă, este de înţeles. Asta înseamnă că nimeni din Germania nu are voie să dea vina pe România. (…) Prin urmare, discuţiile trebuie să se poarte cu Nokia şi nu cu România. Nu trebuie ca relaţiile dintre ţări să se strice pentru că o fabrică se mută din Germania în România.
Capital: …dar şi alte companii germane au decis să-şi mute capacităţile de producţie în România, aşadar poate că există riscul apariţiei unui curent de opinie negativ…
Gerhard Schröder: Nu cred că situaţia este văzută aşa în Germania. În această chestiune, vina nu se dă pe români, ci clar pe conducerea Nokia… Şi aşa este şi corect.
Capital: Care sunt principalele pericole pe care trebuie să le evite România?
Gerhard Schröder: Este greu pentru cineva care nu mai este activ în politică să răspundă la astfel de întrebări. Dar cred că pasul hotărâtor a fost intrarea în Uniunea Europeană. Iar acum, treptat, dar cu hotărâre, România trebuie să se alinieze standardelor europene. Birocraţia şi lupta împotriva corupţiei sunt puncte importante care trebuie rezolvate. Dar eu cred că România o să reuşească în ceea ce îşi propune. Sunt foarte optimist! (…)
„Ar fi foarte greşit să catalogăm atragerea mea drept un câştig de PR“
Capital: Vizitele dvs. în România sunt, de fiecare dată, foarte discrete.
Gerhard Schröder (zâmbeşte): Încă de pe vremea când eram activ în viaţa politică am trasat o linie de demarcaţie între politică şi economie. Am fost atâta vreme cancelar… Politica a reprezentat o parte importantă din viaţa mea, dar acum s-a terminat. De aceea, atât cât se poate, încerc să fiu cât se poate de discret într-o ţară care îmi place foarte mult. Dar e dificil să nu sari în ochi.
Capital: S-au împlinit doi ani de când aţi devenit consilier al dlui Michael Ringier. S-a spus că, pentru grupul elveţian Ringier, atragerea dvs. a fost o lovitură de PR.
Gerhard Schröder: Cred că ar fi foarte greşit să catalogăm atragerea mea drept un câştig de PR. Avem de-a face cu filozofia şi standardele grupului Ringier şi cu filozofia proprie a editorului. Michael Ringier este un om care ştie că a lucra cu cuvintele, a face ziare, este diferit faţă de vânzarea altor produse. Treaba mea este să discut cu el despre politica şi economia internaţională. Nu am nicio funcţie operativă în afacerea sa. Nu am nicio influenţă asupra deciziilor luate de editură; toate hotărârile legate de chestiuni operaţionale sunt luate de Michael Ringier, împreună cu oamenii săi. Un lucru este important pentru mine: peste tot unde am fost mi s-a spus că Ringier practică un jurnalism independent şi „fair“. În plus, nu aş fi lucrat niciodată pentru medii din Germania, deoarece acest lucru nu s-ar potrivi cu rolul meu anterior.
Capital: Cum vedeţi colaborarea cu grupul Ringier peste câţiva ani?
Gerhard Schröder: Asta depinde de ambele părţi. O să fim împreună atâta vreme cât ne simţim bine şi cât hotărârile pe care reuşeşte să le ia împreună cu oamenii lui sunt cele bune. Iar direcţiile strategice sunt stabilitatea în mediile print, creşterea organică şi dezvoltarea pe partea de internet. Asta am înţeles din discuţiile cu Michael Ringier legate de viitorul afacerii sale, şi cred, chiar dacă nu sunt un expert, că grupul este pe drumul cel bun. Şi aş menţiona o propoziţie care mi-a plăcut din discursul pe care l-a avut cu ocazia împlinirii a 175 de ani de la fondarea grupului Ringier: „do business in countries you like, with people you like“ (fă afaceri în ţări care îţi plac, cu oameni care îţi plac, n.red.).
Capital: Sunteţi şi consultant al băncii Rothschild. Ce sfaturi i-aţi da în legătură cu România?
Gerhard Schröder: Dacă aş fi întrebat direct despre România, aş răspunde că este şi va rămâne una dintre cele mai importante şi interesante pieţe din această regiune. Aşadar, recomandarea mea ar fi: „intraţi pe această piaţă! Şi, dacă vă pot fi de ajutor, pot să încerc să o fac.“ (…)
Capital: Sunteţi promovat de agenţia americană de relaţii publice Harry Walker, care propune un catalog de celebrităţi ce pot fi contactate pentru a susţine conferinţe contra cost. Cum merge colaborarea?
Gerhard Schröder (încuviinţează): Este o agenţie din New York care îi intermediază pe cei care ţin discursuri. Printre aceştia se numără persoane precum Bill Clinton, Kofi Annan, Vicente Fox (preşedintele Mexicului, n.red.) şi eu. Este foarte plăcut să lucrezi cu această agenţie. Este o colaborare independentă: eu pot să decid dacă accept sau nu oferta de a ţine un discurs, ghidându-mă după criterii politice şi morale. Dar este o agenţie bună (râde).
EVOLUŢIA LUI SCHRöDER
Născut la 7 aprilie 1944 în Mossenberg (Saxonia Inferioară, nord-vestul Germaniei). Avea doar câteva zile când tatăl său a murit ca soldat în România. Fritz Schröder este îngropat la Ceanu Mare, judeţul Cluj.
1963, devine membru al Partidului Social Democrat (SPD)
1966-1970, studiază Dreptul la Universitatea Göttingen
1978-1980, preşedinte al organizaţiei naţionale a Tinerilor Socialişti
1989, membru al prezidiului SPD
Iunie 1990-oct. 1998, prim-ministru al landului Saxonia Inferioară
27 oct. 1998, este ales Cancelar de către Bundestag, înlocuindu-l pe Helmut Kohl la cârma statului german
12 apr. 1999, este ales preşedinte al SPD
22 oct. 2002, este reales cancelar de către Bundestag
21 martie 2004, demisionează din fruntea SPD
Noiembrie 2005, îşi încheie mandatul de Cancelar al Germaniei, anunţând că nu doreşte să ocupe funcţia de vicecancelar, ca adjunct al Angelei Merkel
Decembrie 2005, presa anunţă preluarea de către Schröder a funcţiei de preşedinte al comitetului acţionarilor companiei Nord Stream AG
1 ianuarie 2006, devine consilier pe probleme de politică internaţională al grupului elveţian de presă Ringier
CINE ESTE NORD STREAM
Acţionari: OAO Gazprom (51%), Wintershall AG (20%), E.ON Ruhrgas AG (20%), N.V. Nederlandse Gasunie (9%)
Lansarea proiectului: 2005
Termen finalizare: 2011-2012
Lungime conductă: 1.220 km (pe traseul Portovaya – Rusia, Greifswald – Germania)
Investiţie totală estimată: 7,4 miliarde de euro
Capacitate livrare: 55 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an (25% din necesarul suplimentar de consum preconizat pentru UE până în 2015)
Alte reţele paneuropene
SOUTH STREAM
18 ianuarie 2008, Eni şi Gazprom au înregistrat în Elveţia un joint-venture (South Stream AG), în care cele două companii deţin părţi egale.
Lungime conductă: 900 km.
South Stream va transporta gaze siberiene către sudul Europei, tranzitând Marea Neagră şi Bulgaria, de unde se va ramifica spre nord-vest, către Austria, şi spre sud-vest, către Grecia şi Italia.
Investiţie totală estimată: 7-10 miliarde de euro
Capacitate livrare: proiectul ar putea furniza pieţelor europene circa 30 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an
Până în prezent, şi-au anunţat participarea la acest proiect Rusia, Italia, Bulgaria, Ungaria şi Serbia, alţi posibili parteneri fiind Bosnia şi Grecia. Preşedintele Traian Băsescu a declarat recent că are mari semne de întrebare asupra acestui proiect.
NABUCCO
2004, înfiinţarea Nabucco Gas Pipeline International Gmbh (acţionari OMV – Austria, MOL – Ungaria, Transgaz – România, Bulgargaz – Bulgaria, BOTAS – Turcia şi RWE – Germania, fiecare cu câte 16,67% din acţiuni)
Lungime conductă: 3.300 km (va traversa Turcia şi regiunea balcanică spre Austria)
Lansarea proiectului (estimare): 2010
Termen finalizare: 2013
Investiţie estimată: 4,6 miliarde euro
Capacitate livrare: 4,5-13 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an
Potrivit unor articole din presa străină, viitorul proiectului Nabucco, promovat de UE pentru reducerea dependenţei energetice faţă de Rusia, este în pericol, întrucât discuţiile între liderii turci şi turkmeni pentru asigurarea livrărilor de gaze către Turcia au eşuat.
