Potrivit poliției de frontieră poloneze, de la începutul acestui an, Germania a făcut în total 1.878 de cereri de returnare a solicitanților de azil în Polonia. În plus, în aceeași perioadă, Polonia a primit 2.182 de cereri de azil din partea altor state membre ale Uniunii Europene. În anul precedent, au fost formulate în total 3.929 de cereri de returnare a solicitanților de azil în Polonia.

Purtătorul de cuvânt al poliției de frontieră poloneze a precizat că, în conformitate cu „regulamentele de la Dublin”, Germania a returnat anul acesta 305 solicitanți de azil în Polonia.

Oamenii au plecat din Polonia fără să aștepte o decizie cu privire la protecția internațională

Regulamentele de la Dublin stabilesc responsabilitatea unui stat membru al UE în ceea ce privește procesarea unei cereri de azil și permit țărilor să returneze solicitanții de azil în statul în care cererea a fost procesată inițial, cu condiția ca acea țară să fie un participant la sistemul Dublin.

Criticii, inclusiv anumite țări ale UE și organizații umanitare, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la eficacitatea și la potențialele riscuri pentru drepturile refugiaților asociate sistemului Dublin.

”Ei au solicitat protecţie internaţională şi au părăsit Polonia fără a aştepta o decizie”, a adăugat reprezentanta poliţiei de frontieră poloneză, scrie DPA.

Sistemul european comun de azil

Uniunea Europeană servește drept sanctuar pentru persoanele care fug de persecuții sau de pericole semnificative în țările lor de origine.

Azilul nu este doar un drept fundamental, ci și o datorie internațională pentru națiuni, așa cum a fost stabilit prin Convenția de la Geneva din 1951 privind protecția refugiaților.

În cadrul UE, unde prevalează frontierele deschise și libertatea de circulație, statele membre susțin valori comune și adoptă o abordare bazată pe colaborare pentru a asigura niveluri solide de protecție pentru refugiați, se arată pe site-ul oficial al Comisiei Europene.

Statele membre ale UE au obligația colectivă de a oferi solicitanților de azil o primire demnă, asigurând un tratament echitabil și o examinare coerentă a cazurilor lor în conformitate cu criterii standardizate. Acest lucru garantează că, indiferent de țara în care este depusă o cerere, rezultatul va fi similar. Este esențial ca procedurile să fie echitabile, eficiente și rezistente la orice formă de abuz pe întreg teritoriul UE.

Cu toate acestea, fluxul de solicitanți de azil nu este constant și este distribuit în mod inegal între națiunile UE. De exemplu, a existat o variație semnificativă, cu cifre care variază de la peste 1,8 milioane în 2015 la aproximativ 142 000 în 2019, ceea ce reprezintă o scădere substanțială de 92%, mai scrie sursa anterior citată.

Luând în considerare acest aspect, UE a instituit Sistemul european comun de azil (SECA) încă din 1999. În 2020, Comisia Europeană a propus o abordare cuprinzătoare a politicii în materie de migrație și azil, vizând reformarea sistemului pe baza a trei piloni-cheie:

  • proceduri eficiente de azil și de returnare
  • solidaritate și o parte echitabilă de responsabilitate și
  • parteneriate consolidate cu țările terțe.