Comentariul este rasist şi aduce aminte de anumite idei exprimate de o ideologie care ar fi trebuit să dispară în coşul de gunoi al istoriei după mai 1945. Ziariştii germani dau dovadă de un grad inferior de pregătire intelectuală şi nu vor să ştie că psihologul francez Gustave Le Bon (1841 – 1931) a demonstrat de peste un secol că popoarele nu gândesc şi că este foarte greu de învins inerţia socială.

Germania a avut universităţi deosebite şi au ieşit ca pe bandă rulantă generaţii de absolvenţi foarte bine instruiţi. Dacă se analizează puţin mai mult trecutul poporului din centrul Europei, se află nişte lucruri foarte interesante.

Conducătorii de la Berlin au declanşat două războaie mondiale şi în amândouă au fost înfrânţi după masacre incredibile. Ofiţerii se întreceau în cele mai stupide idei tactice şi strategice.

Bătălia de la Verdun din anul 1916 este celebră în istorie şi a însemnat numai masacrarea în masă a trupelor de elită, inclusiv a celebrului Corp alpin bavarez. Cei mai viguroşi oameni de la munte erau tocaţi în abatorul din preajma fortificaţiilor franceze. Atacul frontal împotriva celui mai puternic dispozitiv defensiv inamic era o aberaţie tactică şi strategică. Partea proastă a fost că lupta a început în februarie şi abia în august au fost oprite ofensivele de amploare, dar au urmat contraatacurile franceze până în decembrie.

Nici tancul n-a fost adoptat în prima conflagraţie mondială, chiar dacă inamicul îi demonstrase potenţialul ofensiv. Naziştii au intrat în alt război mondial şi nu aveau nici măcar un cuirasat gata de luptă. Existau două înzestrate cu câte nouă piese de artilerie de calibrul 280 mm, dar aceste arme nu se puteau compara cu cele de calibrul 356 mm de pe cuirasatele britanice de ultimă generaţie sau cu cele de 381 mm de pe cele rămase din prima conflagraţie.

Interesant este că au plecat acum la folosirea masivă a tancurilor şi a avioanelor, dar nu dispuneau de petrolul necesar ostilităţilor desfăşurate pe spaţii vaste. Multe acţiuni au fost oprite tocmai din cauza lipsei de carburant. Tancurile germane au rămas celebre în istorie prin termenul de Panzer şi s-a ţesut o adevărată legendă în jurul lor.

În realitate, ofiţerii şi inginerii Reich-ului au dat dovadă de o miopie ieşită din comun. Erau asamblate tancuri cu tunuri de calibrele 20 şi 37 mm după ce fuseseră văzute în Spania blindate sovietice cu excelenta armă de calibrul 45 mm. Oare cine mai ştie astăzi de T-26? Numai erorile adversarilor au asigurat succesele uimitoare din Al Doilea Război Mondial.

Să nu se uite de Pactul Molotov – Ribbentrop din 23 august 1939, document care a contribuit la aruncarea în aer a păcii europene şi la expansiunea comunismului în tot estul Europei. Atrocităţile din lagărele de exterminare au fost comise de la soldaţii de rând la medici cu înalte studii academice.

Spaţiul unui articol este prea limitat pentru prezenta minunile produse de conducătorii şi de poporul german în veacul al XX-lea. Oare ce mai urmează în actualul secol? Prima minune a fost aducerea unui număr mare de imigranţi cu origini etnice complet diferite de cele europene şi, mai grav, având credinţe total opuse valorilor de pe vechiul continent.

Au fost aduşi pentru a completa rândurile rărite ale forţei de muncă şi cu speranţa că vor ajunge buni germani, dar religiile monoteiste nu acceptă compromisuri. Germania va cunoaşte în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat tensiuni etnice şi religioase.