„Negocierea celor 27 ţări membre UE privind bugetul european și fondurile de recuperare, cu capcanele care ascund detalii, va fi dificilă şi se poate spune orice, cu excepția faptului că Uniunea Europeană a acționat târziu în situația de urgență Covid și că nu ia în considerare nou rol constitutiv bazat pe sănătate și pe social”.
În ajunul prezentării de miercuri, 27 mai, a propunerii Comisiei privind fondurile de recuperare, Luca Jahier, președintele CESE, explică în acest interviu pentru „Il Sole 24 Ore” care este miza în joc și care sunt dinamicile dintre țările „frugale” și restul Europei în negocierea privind fondurile pentru situațiile de urgență coronoavirus.
Merkel nu mai este cea din 2010, când trata situaţia Greciei
„Germania nu mai este cea din 2010 – explică Jahier – iar Merkel nu mai este cancelarul care în luna octombrie al acelui an, la Deauville, împreună cu președintele francez Sarkozy, a elaborat mecanismul de salvare al Greciei cu condiții draconice pe care le știm cu toții și care câteva luni mai târziu a fost aprobat la Bruxelles. Acum, opinia publică germană s-a schimbat, linia politică a cancelarului s-a schimbat radical, există conștientizarea faptului că este necesar să mutualizăm riscul, să facem să prevaleze interesul general și să-i facem să plătească pe cei care sunt mai puternici”.
Desigur, adaugă președintele CESE, acest lucru nu înseamnă că totul este rezolvat, deoarece „negocierea va fi foarte grea”, chiar și pentru a defini cât va fi cadou și cât va fi credit.
Răspunsul Europei a fost rapid
Da, data aceasta Europa a fost prezentă. „La 13 martie – reamintește Jahier – Comisia a luat primele măsuri pentru situațiile de urgență sanitară, la 17 martie, BCE a pus în aplicare programul de cumpărare pentru 750 de miliarde de titluri publice europene, din care 220 miliarde doar pentru Italia, două săptămâni mai târziu, fondul pentru salvarea statelelor, MES a fost lansat fără condiționare și cu o rată de 0,1%”. Și am ajuns la ziua de azi. În cadrul reuniunii de miercuri, 27 mai, președintele Comisiei UE, Ursula von der Leyen, va prezenta cei trei piloni interconectați pentru răspunsul european la situațiile de urgență sanitară. Primul se referă la o propunere mult mai ambițioasă privind bugetul multianual, care va trebui să includă și resurse proprii. Al doilea implică o revizuire a programului legislativ al Comisiei în sine, cu consolidarea programelor comune pentru sănătate și căutarea de noi vaccinuri. Al treilea pilon este fondul de recuperare conectat strict la buget și la posibilitatea de a anticipa resurse care pot fi cheltuite doar începând din ianuarie 2021.
Un plan Marshall de 3.200 miliarde de euro
Un pachet care, dacă conține toate măsurile anunțate între MES, BEI și bugetul BCE, suspendarea Pactului de Stabilitate și suspendarea constrângerilor ajutoarelor de stat, va avea o putere nemaivăzută până acum, un mega plan Marshall în valoare de 3.200 miliarde de euro. În acest context, care este situaţia care să permită Italiei să-şi joace cel mai bine partida? „Scrisoarea celor nouă, promovată de Italia și Franța – observă Jahier – a schimbat perspectiva, punând la colţ așa-numitele țări frugale din Nord, pe care eu le-aș numi mai degrabă zgârcite și a favorizat propunerea franco-germană pentru subvențiile nerambursabile de 500 de miliarde de euro”.
Mai exact, adaugă președintele CESE „Italia este o țară care, atunci când dorește, este perfect capabilă să cheltuiască fondurile puse la dispoziția sa. Mă gândesc la planul Juncker, care pornind în 2015 cu o sumă inițială extrem de mică de 21 de miliarde de euro (16 miliarde dintr-un fond de garantare aferent bugetului UE și 5 miliarde dintr-o contribuție din partea BEI), a fost capabil să mobilizeze mai mult de 315 miliarde de euro de investiții în doar trei ani. Planul, acum de succes, a fost redenumit FEIS, iar a doua țară beneficiară este Italia, chemată să mobilizeze peste 500 de miliarde de euro până la sfârșitul anului 2020. În mai 2020, Italia și-a consolidat a doua poziție, atât în ceea ce privește împrumuturile aprobate de BEI (11.636 milioane de euro, față de 15.720 de milioane obținute din Franța (poziția 1) și cele 10.886 de milioane de euro obținute din Spania) și în ceea ce privește investițiile generate în ansamblu (70.286 milioane de euro pentru Italia, comparativ cu 80,692 milioane în Franța și 55,140 milioane în Spania) „.
